Cand ma apuca scrisul ma apuca nu gluma.... Acum m-a apucat un sentimentalism si o stare din aia profunda in care incep sa aberez cu propiile-mi cuvinte toate gandurile care imi flutura prin minte....
Poate mi se pare sau nici eu nu imi pot sa seama, dar ma simt abandonata de prieteni. Ma rog, de cei pe care ii credeam cei mai buni prieteni nu cei care au devenit pe ultima suta my best friends.... Ma refer la cei de cativa ani buni pe care ii consideram cei mai apropiati mie acum simt ca mi-au intors spatele si scuipa venin fara stirea mea ... Oricate as sti si as spune nu as putea sa sterg ceea ce ei au spus sau spun in continuare si sa inlatur acea invidie care s-a nascut degeaba, parerea mea, fata de mine....
Nu imi pot da seama ce i-a facut pe unii sa se schimba la 90 de grade... Adica, inteleg, probleme probleme, dar si eu am avut muuuulte probleme dar nu mi-am schimbat niciodata comportamentul fata de prietenii mei ... Sau mai mult sa ma bucur ca au plecat in alta tara cu posibilitatea sa nu se mai intoarca .... Aia nu mai sunt prieteni , aia sunt dusmanii ... Dar nici macar dusmanii nu se bucura in felul asta ....
Noroc ca ii mai am pe ceilalti care m-au surprins in mod placut cu apropierea lor fata de mine si cu intelegerea lor ... MA bucur ca i-am cunoscut pe ei inainte sa ramand cu adevarat singura
Insa acum stiu ca nu voi fi niciodata singura oriunde as fi atata timp cat sunt ei .... Ei ma sprijina si ma ajuta chiar daca suntem departe unii de altii, dar se pare ca asta nu e o piedica pentru noi ci din contra ... asta ne uneste prietenia si mai mult ...
Se pare ca prieten nu e cel care te linguseste ci cel care iti spune adevarul in fata chiar daca cateodata doare , dar macar asa le vezi adevarata fata tuturor ... Cine e din interes si cine nu ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu