Ironic

Ce as face daca as putea da timpul inapoi? Probabil nu as schimba aproape nimic. Doar unele atitudini. As alege ca in unele momente sa imi urmez inima, nu pe cei din jur. As face greseli, caci ar fi ale mele. As inceta sa ma mai gandesc atat de mult la consecinte. Nu as mai fi atat de rationala. M-as bucura mai mult de lucrurile marunte si nu m-as gandi ca totul se opreste daca eu imi acord putin timp doar mie. Mi-as spune mai des ca e in regula sa am momentele mele in care sa nu imi pese de ceilalti. As fi mai increzatoare cu mine insami atunci cand e vorba de o decizie importanta si nu mi-ar mai fi teama de ceea ce ar putea crede altii. As face mult mai multe, dar fara sa schimb nimic important.

De fapt, nu as face nimic, pentru ca e imposibil. Nu pot da timpul inapoi. Si nici nu voi putea vreodata. Dar nu ma impiedica nimic sa visez. Si o voi face in continuare. Caci asta sunt eu. Si nu am de gand sa ma schimb pentru nimeni si pentru nimic.

Eh, nah, ca se facu anu

Si uite cum a rezistat acest blog un an de zile incarcat cu tot felul de porcarii de ale mele de-a lungul timpului.
Acum cand privesc in urma si citesc ma amuz si imi aduc aminte tot ce s-a intamplat si cate s-au schimbat in decursul acestui an.
Am ramas surprinsa si uimita de schimbarile drastice, dar hei, unele schimbari sunt bune in viata. Doar de unele imi pare rau, dar de altele chiar ma bucur ca s-au intamplat.
Se intoarce roata ce pot sa zic si cateodata te surprinde de cum se intoarce.
De foarte multe lucruri imi aduc aminte si inca mai persista in posturile mele, cele recente ma refer, dar sper ca poate cele ce urmeaza vor fi diferite. Desi ma cam indoiesc, dar eu sper in continuare.
Nici acum nu imi vine ca s-a facut anul de cand aberez pe aici, dar imi place. Asta e un coltisor, de emo kid, al meu :)) in care ma distrez, plang, rad si pot sa fiu asa cum sunt de fapt si sa nu mai trebuiasca sa ma ascund mereu. Aici sunt EU.
Si de acum inainte voi continua sa fiu Eu si sa nu ma schimb pentru nimic in lume.
Va las cu o melodie care se intituleaza "September" alias luna mea de nastere :).

Dreams

A mai trecut o zi

Si uite asa ora 5 dimineata ma prinde iar la calulator, treaza, obosita, dar nevrand sa adorm. Nu pot sa dorm gandindu-ma la ce fac, ce spun si ce se intampla in jurul meu.
Pot spune ca imi este bine, dar as minti. Putin, un mic procentaj imi e bine. Am inceput sa ma descurc si sa ma impac cu anumite idei. Dar unele tot mai imi dau tarcoale.
Si asa trec toate zilele in sir , fara sa se opreasca vreuna lasandu-ma sa stau si eu linistita.
Azi nu o sa am chef de nimic. As vrea doar sa lenevesc in pat si sa dorm. Sau poate ma trezesc dar sa lenevesc in pat. Nimic altceva.
Telefonul oricum parca e setat sa primesc pesaje doar de la doua persoane (excluzand-o pe mama), dar parca nici de la ele nu as vrea sa mai primesc nimic. Vrea sa fiu singura. Sa nu ma intrebe nimeni nimic. Sa fiu doar eu si muzica.
As pleca in parc sa stau pe o banca, bubuindu-mi muzica in urechi si sa fumez linistita o tigare. Dar stiu ca si atunci lumea o sa ma priveasca ciudat si o sa susoteasca. Nicaieri nu poti sa stai linistit si fara sa te deranjeze nimeni.
Macar ma linisteste gandul ca totul e bine intre mine si El. E bine ca nu isi mai aminteste nimic, desi eu sufar pentru ca imi flutura prin minte acele imagini si nu pot sau poate nu vreau sa scap de ele. Parca a fost un vis. Un simplu vis care cu venirea zorilor s-a spulberat in fum disparand odata cu adierea vantului.
Afara nu mai ploua. O fi un semn bun? Chiar daca s-a anuntat ca o sa ploua si in zilele urmatoare as prefera sa fie linistita. Nu mai vreau furtuni. Vreau simple ploi care sa duca cu ele zilele astea grele pentru mine.
Nu vreau sa dorm desi mi se inchid ochii. Nu vreau sa adorm. Pentru ca stiu ca o sa visez. E prima data cand nu vreau sa mai visez. Pentru ca stiu ca o sa-l visez din nou pe el asa cum am facut-o si zilele astea. Incerc sa ma gandesc la altceva, dar tot nu merge. E ciudat, si stiu ca sunt ipocrita si patetica si ca imi plang de mila, dar asta sunt eu cateodata. Orice om are momente de genu , chiar daca ale mele sunt mai dese, asta e. Nu am ce face.
Inca o zi din calendar pe care o pierd aiurea ....

Amintiri dureroase

Nu stiu ce dracu a fost in capul meu desii eram mai treaza si mai constienta. Nu stiu de ce am continuat jocul. Poate din cauza ca imi placea ca in sfarsit aveam putina atentie.
Dar cel mai dureros e ca va uita pana maine ce s-a intamplat, dar eu voi tine minte tot. Si iar va trebui sa ma comport ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum am fi din nou doar buni prieteni. Dar dupa toata faza asta nu mai pot sa gandesc asa.
Doare prea tare totul. Ma doare sa il privesc doar ca pe un prieten. Mi-as dorii sa urlu de nervi, nervi pe mine, ca desii stiam ca asa se va termina, am continuat sa profit de ocazie.
La dracu cu totul!! Nu mai suport! Cum voi putea sa continui asa? Sa fiu doar o simpla prietena? Cum? Cum ar putea cineva sa faca asta.
Cat am incercat sa-l uit acum se intampla asta si ma da cu totul peste cap. Si mi-a placut sa il stiu langa mine. Mi-a placut sa il simt aproape de mine. Nu pot sa neg acest lucru ori de cate ori mi l-as urla in minte. Nu pot sa neg si poate nici nu vreau.
Sunt cu nervii la pamant. Si stau si plang ca o idioata, ascultand muzica, uitandu-ma pe pereti si scriiind aici in speranta ca voi putea trece peste. Dar peste asta mi-e prea greu.
Imi simt sufletul facut bucatele si nu mai am cum sa il refac. Si cand ma gandesc ca maine vom fi doar niste prieteni straini cum s-ar spune, pentru ca el sigur a uitat totul, ma doare si mai mult.
Mi-as dorii sa o iau la fuga si sa ajung la dracu in praznic, dar numai sa alerg si sa nu mai stiu de nimeni. Sa fiu singura, dar la ora asta nu prea merge. E prea "tarziu" sa umblu de nebuna pe strazi. Dar as fi facut-o. As fi fugit sa pot sa ma descarc sufleteste. Sa urlu si sa planga fara sa fiu deranjata.
Stiu ca am umplut o pagina degeaba dar doar asa m-am putut calma cat de cat pana ce voi da ochii din nou cu el. Trebuie sa fiu tare pe situatie si sa nu incep acolo sa plang de nervi, de oftica si toate astea pe mine. Pentru ca eu sunt vinovata de tot. Pentru ca stiam ca asa se va intampla dar eu am continuat.
Am continuat jocul stiind ca mai apoi tot eu voi fi cea care va suferii. Ce patetica sunt :)) ras de nervi, ironic.

M-am saturat ...

M-am saturat de aceasta plictiseala monotona care pune stapanire pe mine din ce in ce mai grav. Imi vine sa alerg prin ploaie si sa uit de tot si de toate, dar e greu , mai ales ca nu e doar o ploaie de vara ci e furtuna.

E buna si furtuna ca ia cu ea totul, dar e doar ceva de moment, ceva trecator. Dupa ce trece apar din nou probleme si viata asta de tot rahatul… Sincer m-am plictisit de ea. Imi vine sa fac ceva extrem, ceva riscant, ceva nebunesc, dar stiu ca pe urma sunt consecinte si e greu sa le suporti intr-un final.

M-am saturat sa fiu discreta in tot ceea ce fac si ce spun. Vreau sa fiu altfel, dar tot nu merge. Imi pun in minte , dar degeaba.

M-am saturat sa fiu luata drept de proasta, pentru ca nu sunt, tot ce sunt …sunt buna cu toata lumea chiar daca ea nu ma inghite si nu poate sa traiasca sau sa respire din cauza mea. Intr-un fel ma doare undeva de ce spun ei , eu una nu m-am schimbat, dar vreau doar sa nu mai fiu asa de idioata cateodata si sa pun piciorul in prag. Nu vreau sa mai tac atunci cand nu trebuie.

M-am saturat de lumea asta haotica si plina de rautate care ma inconjoara. Singura alinare este speranta, care imi zboara prin minte si in suflet si imi spune ca va fi mai bine pe viitor. Chiar daca nu prea am vazut schimbar ea inca e acolo. Nu a disparut. Asta e singura alinare. Nu sunt singura … am un inger pazitor care e mereu langa si cu mine.

M-am saturat de familia care vrea cu tot dinadinsul sa imi faca numai rau si din cauza ca vad ca nu pot sa o faca si ca nu le iese cum vor ei tot incearca sa faca din tantar armasar doar ca sa le fie lor bine. Ei nu se hranesc cu mancare si bautura, nu , ei traiesc de pe urma nefericirii altora, dar sper in continoare ca vor murii de foame , pentru ca voi rezista si voi trece peste toate.

M-am saturat sa am respect pentru persoane care nu il merita. Care pur si simplu se pisa pe respectul tau si te calca in picioare. Aici vreau sa schimb acest lucru. Nu vreau sa mai imi pese de diferenta de varsta si de gradul de rudenie atunci cand sunt atacata personal si familia MEA prin vorbele lor cu venin.

M-am saturat de tot si de toate si vreau sa fiu mai puternica. Sa nu ma mai las calcata in picioare doar pentru ca sunt prea cinstita si prea respectoasa cu toata lumea. Daca o sa mai fie nevoie voi schimba foaia neinteresandu-ma cine va fi acea persoana sau acele persoane.

P.S. : Si cu toate acestea vor fi lucruri de care ma voi satura pe viitor….

Aprinde o tigare

Nu am regrete

Am fost jos ... da, am cazut, se mai intampla. Orice om are urcusuri si coborasuri. Dar nu m-am lasat si am trecut peste. Am trecut peste indiferenta persoanelor din jurul meu care ii credeam aproape. Toti ... m-au criticat, m-au judecat fara rost si fara motiv. Nu am dat importanta, le-am raspuns cu aceeasi moneda. Am observa ca daca esti bun esti luat de prost. Am fost indiferenta si m-am comportat ca ei cu cei care au meritat. Cu restul care m-au sustinut i-am pretuit si ii pretuiesc in continuarea si le multumesc ca mi-au fost alaturi si nu m-au lasat la greu.
Poate cateodata am fost scorpie si cu cine nu merita. Am vrut sa ii incerc. Nu regret acest lucru. Asa am vazut cu cine am de-aface.
M-am intors, m-am ridicat si asa voi sta. O sa arat ca pot, o sa pot sa trec peste tot si chiar daca o sa pic iar, ma voi ridica, pentru ca pot. Sunt puternica, chiar daca toata lumea ma crede si ma face slaba de inger. Nu voi renunta.
E pentru cei care ma iubesc pentru ceea ce sunt si nu ma voi schimba niciodata.
M-am intors de unde am plecat si mereu imi voi amintii acesti pasi si aceste drumuri ce m-au pus la incercare si pe care le-am trecut cu bine.
Nu am regrete ....

I Just Wanna Run

Vreau sa fug si sa uit de toate. Sa nu ma mai intereseze de nimeni si nimic. Sa arunc totul intr-o balta si sa ramana acolo pana cand voi crede eu ca e bine. Pana cand voi vrea eu.
Simt ca o iau razna rau de tot. Nu mai suport si nu mai rezist. Nu mai pot sa tin atatea lucruri ascunse, simt ca explodez si rabufnesc in hohote de ras nervoase numai ca sa imi opresc lacrimile.
Chiar asa de indiferenta pentru lume am ajuns? Asta sunt eu? Nu. Ceva trebuie sa fac ca sa fiu bine. Nu mai pot fi asa, dar e greu. E greu cand esti singur. La un moment dat nu mai faci fata si clachezi. Ce ar trebui sa fac?
In rest am de toate de nici nu mai incape. As da din ele dar nu se poate pentru ca ele vin numai la mine. Ca raia. Nu pot sa scap. Cum trece una vine alta. Cum dracu sa rezist!
Vreau sa urlu, sa ma manifest ca o apucata, ca o nebuna, dar stiu ca pe urma tot eu voi trage consecintele. Vreau sa ma plimb, sa alerg prin ploaie sau sa ma urc intr-un copac care sa fie locul in care sa uit de tot si de toate si sa pot fi doar eu. Un loc unde sa fie lumea mea in care sa pot fi linistita. Pentru ca mai apoi , dupa ce m-am mai linistit sa revin cu picioarele pe pamant la restul problemelor.

Bacul si Hitler

Nu prea am ce sa spun despre el pentru ca eu am terminat de acum doi ani. Insa pot spune de prieteni care au murit de inima si de stres din cauza acestei mizerii de examen. A fost un mare cacat tot bacul. Cum sa promoveze din toata tara sub 42.03%. Pe bune? Atat de prost e tineretul din ziua de azi? Ma indoiesc. Poate nu toti dar nici atat de multi incat din 400 si ceva de elevi cat are un liceu sa promoveze decat 12. Asta e prea aiurea in tranvai.
Si plus de asta. Ce dracu au fost subiectele alea? Chiar in halul asta, a ajuns bacul sa fie dat in bataie de joc? Copii astia nu sunt olimpici oameni buni. Pe vremea voastra la fel era? Eu cred ca nu.
Oricum, am gasit ceva care m-a amuzat enorm de mult. Si sincer , o parte din tineret se incadreaza in categoria picatilor, dar unii care au invatat si asa,nu. Oricum, amuzati-va si voi pe seama acestui vidieclip care e foarte caterincos.

Nobody's perfect