Se prea pare ca un necaz nu vine niciodata de unul singur. Mereu va venii acompaniat de alti frati de ai lui care sunt la fel de rai.
De multe ori stau si ma intreb ce rost am eu in viata asta de toata cacaoa, ca sa nu zic altfel, [la ora asta sunt mai civilizata decat de obicei]. Poate o fi si oboseala de vina, fiind rezultatul a doua zile in care eu am dormit de cat o ora jumate aproape doua si sunt chiauna. Dar tot nu vreau sa inchid ochii.
As vrea sa dorm si sa ma trezesc maine si sa realizez ca totul a fost doar un cosmar. Un vis urat, dar din pacate realitatea cand loveste, a naibii, loveste din plin, facandu-te sa te clatini pe picioare facandu-te sa te intrebi ce dracu a fost aia.
Cine spune ca viata e usoara e un mare prost. Viata e grea, plina de urcusuri si coborasuri, sunt constienta de acest lucru. Dar cum se face ca, coborasurile se inmultesc pe zi ce trece si parca nu mai avansezi si tu deloc? Ramai in aceeasi monotonie de trepte coborate si te gandesti "Ba, unde dracu e capatul?".
Niciodata nu o sa dai de el, pentru ca ele sunt infinite. Doar urcusurile sunt limitate. La fel ca si bunurile si nevoile [acum o dau in termeni economici, deci e clar ca am luat-o razna]. Nevoile sunt multe , dar bunurile sunt limitate. Si niciodata nu le vom putea satisface pe toate fara a face sacrificii sau compromisuri.
Foarte greu gasesti pe cineva care sa impace si capra si vaca, cum zice taranul. Parca si ala duce o viata mai buna si mai sanatoasa decat noi restul si mai ales decat mine.
Imi e greu. Imi e greu sa continui cand vad ca nu am de ce anume sa ma prind sa nu cad si eu in prapastie. Imi e greu sa fiu tare, curajoasa si mereu atenta. Simt cum imi pierd orice forta, orice putere atat fizica cat si psihica. Si mi-e frica ca intr-o zi o sa clachez si nu stiu ce se va intampla cu mine.
Am ajuns sa spun ca imi e frica de ziua de maine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu