Autumn Nights

A venit si toamna, chiar daca nu se simte. A venit si luna mea din an. Au mai ramas doar cateva-mai multe-zile pana la ziua mea in care nici nu stiu daca o voi serba.
Va trebui sa renunt la obiceiurile mele de a mai sta cu prietenii pana tarziu din cauza ca iar m-am mutat. Nu imi convine, dar alta optiune din pacate nu am. O sa imi fie greu sa nu ii mai vad pe nebunii mei de pe aici mereu, asa cum am fost obisnuita, dar trebuie sa ma adaptez.
O sa imi fie dor cel mai mult de S. si de T. Si o parte din restul grupului, dar una foarte restransa.
Imi e frica ca, cu mutatul asta o sa se raceasca relatia de prietenie dintre mine si S. Chiar daca nu e doar de prietenie la mijloc, ci mai mult, dar nu asta e important.
Imi e frica de alte schimbari rapide. Nu stiu cum o sa le fac fata. Si sper din tot sufletul ca din despartirea asta sa rezulte ceva bun in ceea ce ma priveste pe mine si pe S.
Ar fi greu sa continui sa ascund ceea ce simt si sa ma comport doar ca o simpla prietena. Chiar daca as putea face acest lucru tot mi-ar fi greu. Viitorul ma sperie , dar am credinta ca poate va fi unul mai bun. Chiar daca mi s-a scurs si ultima speranta din suflet in ceea ce prieveste in mare, viata mea, se pare ca mi-a mai ramas o picatura, un strop, ascuns undeva in suflet si care nu vrea sa se dea batut oricat de multe lovituri ar lua.
Deocamdata toamna e calda si frumoasa, dar pe parcurs nu stiu ce furtuni or sa vina si o sa ma invarta dupa bunul ei plac. Tot ce pot sa fac este sa ma gandesc numai la lucruri pozitive, chiar daca stiu ca nu or sa aiba nici un efect.
Un singur lucru ma incalzeste cat de cat. Faptul ca dupa ploaie vine soare.

Dilema ... Lovers or Friends?

Sunt prinsa, ametita si aruncata in adierea vantului fara ca macar sa stiu ce se intampla de fapt.
Ma simt filosita sau poate chiar sunt, dar imi e frica sa ripostez. Imi e frica sa fac un pas ca nu cumva sa stric totul.
Nici nu imi convine, dar nici sa renunt nu vreau. Asta inseamna ca sunt nebuna? Poate oi fi. Poate chiar am inebunit si nu mai stiu ce fac si ce spun, insa de un lucru sunt sigura.
Nu pot renunta la ce se intampla.
M-as simti singura, m-as simti abandonata. M-as simtii pustiita. Si nu as mai avea nici un sens.
Pentru ce suntem noi? Pentru a suferi in continuu din cauza unor situatii haotice? Cat mi-as dori sa stiu raspunsul, dar si asta e in ceata. Nu imi pot da seama de ceea ce se intampla. M-am inchis intr-o camaruta, blocand totul. Izolandu-ma de tot.
Insa mai sunt mici fisuri prin care intra sentimentele astea idioate si sfarama incetul cu incetul, caramida cu caramida lasand totul vulnerabil pana cand nu va mai fi nimic.
Nu stiu adevarul. Nu stiu ce sunt... ce suntem... insa un lucru stiu sigur. Amandoi suntem in aceeasi situatie si nu stim ce sa facem in continuare. Prifitam doar anumite momente si atat. In restul timpului parca ne este frica. De cine, nu stiu.
As vrea sa uit de tot , sa trec peste, dar deja sunt prea implicata emotional si nu ma mai pot retrage asa de usor.
E greu si ciudat in acelasi timp. Sa ne purtam ca si cum nu ar fi nimic, iar cand nu mai e nimeni sa fim unul langa celalalt. E .... ciudat.
Vrem , dar si nu vrem .....
Nu stim ce suntem. Lovers or Friends?
Asta e marea intrebare .....

Photo

One night stand

Toamna

Te gandesti ca poti ajunge sa cunosti o persoana,totusi nu o cunosti.Anii trec,dar tie nu-ti pasa nimic altceva decat compania ei.Cand o dai in bara,faci mereu primul pas pentru impacare,tragi cu dintii de ceva ce numesti "prietenie".Cateva luni mai tarziu,stai singur in casa,langa geam , si asculti rasetele altora.Te gandesti ca odata erai si tu acolo si radeai cu acele persoane.Acum te zbati sa prinzi un loc in caruselul vietii.Te inchizi in tine,ajunge sa nu-ti mai pese de anumite lucruri.Incerci sa te refugiezi catre ceva .Te inchizi intr-o noua lume,care nu e reala,si tu o stii bine,dar nu poti sa scapi de ea si acum ...nu mai vrei,pentru ca nu mai ai pentru ce sa lupti acolo jos.

Suspini si privesti drept inainte.Iti spui ca o sa treaca si asta,dar te minti singur de luni de zile.E ciudat cum te-ai putut insela,cand ai crezut ca alesesei bine.Cand ai crezut ca ...ai ceva,sau pe cineva.Brusc,nu mai ai nimic.E gol acolo,si nimanui nu pare sa-i pese de asta!Oricat ai incerca,nu mai poti face nimic.Doar sufoci cu prezenta ta pe oriunde mergi,si cand esti acolo,cu ei...esti inexistent.Si nimeni nu stie cat doare sa te alimentezi cu sperante false.
Speranta moare ultima , nu?
Insa cand ti se taie aripile de la radacina , incepi sa crezi ca totul a fost o minciuna.
Poate ai dreptate.
Esti singur!Nu ai pe nimeni,trezeste-te!
Te-ai trezit,dar vrei sa adormi la loc!
REalitatea doare,si nepasarea dealtfel!
O sa te obisnuiesti sa fii singur ,nu?
Pana o sa gasesti alta persoana in fata careia sa-ti dezvelesti ce ai mai de pret si peste ceva timp sa te injunghie si ea,pentru ca ai gresit,si pentru ca ai crezut ca o prietenie ca a voastra era indestructibila.
Ai gresit,ti-ai cerut iertare,ai implorat,poate inca implori,dar implori in tacere pentru ca nimeni nu te mai asculta!
Ai incercat sa schimbi ceva,dar cel pentru care ai incercat sa faci asta,nu vede,nu a vazut,pentru ca a vrut mai mult si nu ai putut sa-i dai.
Poate ca maine o sa fie mai bine ...insa stii ca o sa fie la fel ca azi!

Mail Back

Undeva in Lume,
11, august,2011

Draga tu,

Sa incep si eu cu aceeasi introducere ca si tine. Sti ca nu prea ma pricep la scrisori sau scris ceea ce vreau sa spun. E mai bine cand esti in fata mea , dar nici atunci pentru ca nu am curajul sa spun tot ceea ce vreau. Si acum imi vin ideile greu si parca degetele mele nu vor sa tasteze ceea ce gandesc si din cauza asta scriu astfel de aberatii. Daca zambesti e bine. Macar stiu ca nu am batut campii degeaba pana acum.
Revenint la lucrurile serioase. Totul s-a intamplat nu numai din cauza asa-zisilor prieteni ai mei. Da, a fost un pariu, dar cum ai spus si tu pe parcurs a fost diferit. Am preferat sa renunt decat sa se ajunga la certuri provocate de ei. Nu as fi suportat. Sunt constient ca nici prieteni nu mai putem fi si te inteleg. Nici eu nu as putea pentru ar fi greu pentru amandoi sa ne prefacem ca nu a fost nimic. Dar ar fi restul care ar incepe sa faca glume proaste si atunci ar fi mai rau.
Nu regret nimic din ce a fost, chiar daca a inceput totul dintr-o gluma. Ca baiat e greu sa spun astfel de chestii dar parca ma simt mai bine cand le spun, ma rog, le scriu. Intelegi tu. E ciudat ca s-a ajuns aici si imi pare rau pentru tot. Dar nu as schimba nimic. Tot ce regret este ca am luat unele decizii gresite. Cum ai spus si tu, baietii isi vedeau numai interesele cu mine si cand am inceput sa o mai raresc cu ei nici ca au mai vorbit cu mine. Acum abia daca ne salutam. Daca as fi stiut asta de mai demult, daca mi-ai fi spus, poate la inceput nu te-as fi crezut si ne-am fi certat, dar pe urma ti-as fi dat dreptate si nu as fi renuntat din cauza lor. Mi-as fi vazut si eu propiul interes si as fi riscat si luptat pentru a-mi fi mie bine.
Dar, ca de obicei ne dam seama de lucruri abia cand nu mai sunt. Omul din greseli invata, de asta mi-am dat seama acum si sper ca pe viitor sa nu se mai intample. Si eu mai tin la tine si nu stiu cum va fi de acum inainte, dar sper ca bine.
Ma bucur ca am putut sa vorbesc cu tine, chiar si prin intermediul acestui mail. Sigur te minunezi de aceasta latura a mea. Si eu fac la fel si de cat am scris. E mult pentru mine. Tot ce pot spune este ca sper sa fi fericita pe viitor.

Acelasi strain,
- S

Mail

Undeva in Lume,
08, august,2011

Draga tu,

Inceputul este unul banal si sigur te intrebi de ce iti trimit acest mesaj. Vroiam doar sa iti spun ca imi pare rau pentru ce s-a intamplat in trecut. Stiu ca am gresit si am spus lucruri la nervi, dar unele au fost adevarate. Poate tu razi si ma batjocoresti, dar nu imi pasa. Vreau doar sa fiu cu inima impacata sa stiu ca am plecat pe o cale amiabila chiar daca nu ne vom mai vedea sau nu ne vom mai vorbi vreodata.
Ai spus ca totul a fost o farsa, dar eu nu cred asta. Nici pariu nu cred ca a fost sau poate asta da. Ce cred este ca in final ai inceput si tu sa ti la mine facandu-ma si pe mine sa ma gandesc la fel si fel de lucruri pe care sa le facem impreuna. Mi-ai dat sperante pe care in final le-ai crezut si tu. Ai picat in propia capcana. Din pacate nu ai vrut sa iti asumi acest risc si batjocura prietenilor tau, care apropo sunt numai pe interes si te tin aproape doar de nevoie.
O sa spui ca sunt nebuna, dar poate in timp iti vei da seama de ce spun astfel de lucruri. Am fost pacalita de tine si nu imi pare rau, dar nu vreau ca tu sa fi in continuare pacalit. De asta iti spun aceste lucruri.
Ca sa inchei, pentru ca sigur te-ai plictisit si deja iti dai palme cum de ai putut sa citesti atat, o sa iti urez tot ce e mai bun pe lume. Nu te urasc, desi ar fi fost mai bine asa decat sa tin in continuare la tine. Din aceasta cauza iti multumesc pentru momentele frumoasa cand credeam in povestile tale. Minteai, dar minteai frumos.
Imi pare rau ca s-a sfarsit asa, dar din greseli invatam, iar pe viitor vom sti ce e de facut in astfel de situatii.

Aceeasi straina,
- R

Necazuri , necazuri si iar necazuri

Se prea pare ca un necaz nu vine niciodata de unul singur. Mereu va venii acompaniat de alti frati de ai lui care sunt la fel de rai.
De multe ori stau si ma intreb ce rost am eu in viata asta de toata cacaoa, ca sa nu zic altfel, [la ora asta sunt mai civilizata decat de obicei]. Poate o fi si oboseala de vina, fiind rezultatul a doua zile in care eu am dormit de cat o ora jumate aproape doua si sunt chiauna. Dar tot nu vreau sa inchid ochii.
As vrea sa dorm si sa ma trezesc maine si sa realizez ca totul a fost doar un cosmar. Un vis urat, dar din pacate realitatea cand loveste, a naibii, loveste din plin, facandu-te sa te clatini pe picioare facandu-te sa te intrebi ce dracu a fost aia.
Cine spune ca viata e usoara e un mare prost. Viata e grea, plina de urcusuri si coborasuri, sunt constienta de acest lucru. Dar cum se face ca, coborasurile se inmultesc pe zi ce trece si parca nu mai avansezi si tu deloc? Ramai in aceeasi monotonie de trepte coborate si te gandesti "Ba, unde dracu e capatul?".
Niciodata nu o sa dai de el, pentru ca ele sunt infinite. Doar urcusurile sunt limitate. La fel ca si bunurile si nevoile [acum o dau in termeni economici, deci e clar ca am luat-o razna]. Nevoile sunt multe , dar bunurile sunt limitate. Si niciodata nu le vom putea satisface pe toate fara a face sacrificii sau compromisuri.
Foarte greu gasesti pe cineva care sa impace si capra si vaca, cum zice taranul. Parca si ala duce o viata mai buna si mai sanatoasa decat noi restul si mai ales decat mine.
Imi e greu. Imi e greu sa continui cand vad ca nu am de ce anume sa ma prind sa nu cad si eu in prapastie. Imi e greu sa fiu tare, curajoasa si mereu atenta. Simt cum imi pierd orice forta, orice putere atat fizica cat si psihica. Si mi-e frica ca intr-o zi o sa clachez si nu stiu ce se va intampla cu mine.
Am ajuns sa spun ca imi e frica de ziua de maine.

Se putea altfel ? ....

Mda. Ma asteptam la situatia in care ma aflu.
Macar m-am simtit si eu bine pentru putin timp si am avut ocazia sa ii cunosc partea romantica. Nu in intensitate ci doar putin, dar ma multumesc si cu atat. Daca el considera ca pana la urma nu se poate atunci o sa incerc sa renunt la ceea ce simt si asa mai departe.
Nu ar fi prima oara, doar ca e din ce in ce mai greu.
Pur si simplu ador viata asta cand imi baga o intorsatura de genul asta. Ironic vorbind.
Se pare ca pentru mine mai greu se gaseste un fat frumos care sa stie sa ia fraiele vietii si sa profite de ocazii atunci cand i se dau.

In Love

Pot spune ca am inceput luna august cu bine. Si pe data de 1 dar si de lunea.
Sunt in al noualea cer. Ce pot sa zic. Poate e doar o faza scurta sau poate o sa mearga ceva.
Tot ce pot spune ca sunt prea fericita ca am reusit sa vorbesc si sa clarific unele chestii.
I'm in love si nu mai stiu nimic din ce fac sau spun in momentul asta. Rad ca o apucata si nu stiu de ce. Pur si simplu imi aduc aminte de ziua de astazi si ma simt bine.
Am zis ca va fi anul meu si ca totul va fi diferit si asa si e. Si ma bucur ca am inceput totul cu bine.
Nici nu mai stiu ce sa spun, sa scriu. Sunt ametita rau. Eu care merau gaseam ceva sa scriu si sa comentez acum aberez [mai si rimeaza].
Am inceput sa fac si rime ca sa vezi. Atat de aiurita sunt. Si ma doare capul, dar nu vreau sa ma pun la somn pentru ca o sa mi se para ca am visat totul si nu vreau sa cred ca totul a fost doar un vis. Chiar daca nu a fost.
Nici eu nu ma mai inteleg. Tot ce pot spune este ca sunt In LOVE.