Zilele astea au fost grele din cauza orelor petrecute la munca pe frumusetea asta de vreme. M-a deprimat toata. Si cand se apropie weekendul si sunt si eu libera aflu de la meteo ca o sa se racoreasca din nou si or sa vina ploile. Misto.
Mi-am zis ca nu voi mai fi ca inainte. Ca ma voi schimba, dar in ce nici eu nu stiu. M-am schimbat ce e drept, dar nu in bine. Adica, nici eu nu stiu ce vreau exact sa spun. Chestia e ca acum sunt mai moale din punct de vedere sentimental. Sunt o fata mare, normal ar trebui sa trec peste orice obstacol fara sa fiu ranita dar se pare ca lumea e prea mare pentru mine si nu ma pot descurca cu toate fara a iesii ranita din unele probleme.
Totul e aiurea rau. "Noroc" mai bun ca mine in gasirea relatiilor nu o are nimeni. Le nimeresc si eu taman pe alea imposibile. Dar cum dracu nici eu nu pot sa imi dau seama. Parca aterizez din pom fix in centrul lor.
Mi-am zis ca nu voi mai suferii, dar exact asta fac. Tot ce mi-am propus iese pe dos. Naspa rau de tot. Si ce e cel mai rau e ca stiu ca nu o sa se intample nimic pentru ca X nu isi va termina relatia oricat de aiurea ar merge doar ca sa fie cu mine. Si mai stiu ca va trece mult timp pana se va intampla lucrul acesta si sigur nici atunci nu se va intampla nimic. Dar hei, incerc sa fiu optimista si sa merg mai departe in viata incercand sa uit. Spun ca uit, dar nu merge. Ramane undeva in memoria mea, bagata la pastrare aceasta amintire si ma va lovii din plin exact atunci cand nu trebuie.
Sunt mare, dar mintea tot de copil o am. Nu vreau sa cresc, sa ma maturizez, chiar daca am inceput sa muncesc si sa imi castig banul, asta nu inseamna ca m-am maturizat. Nu. Tot asa sunt. Un copil in trupul unui adolescent sau ce oi fi la 20 de ani. Oi fi ceva dar in nici un caz adult.
E 23:30 si mie nu imi e somn. Tot ce am in minte sunt imagini si imagini care nu ma lasa in pace. Vreau sa uit dar nu pot. Stiu ca nu exista "nu pot" ci exista "nu vrea" dar in momentul de fata nu se aplica regula asta.
Ar trebui sa sforai, sa dorm bustean ca maine ma duc la munca, dar nu imi pasa. Nu imi pasa. Pentru ca stiu ca, chiar daca ma bag in pat sa ma culc tot nu o sa ma ia somnul. Asa mai pierd vremea pe aici. Mai bananai aiurea in tranvai. Imi fac de lucru. Aberez pentru ca altceva nu stiu.
Plictiseala, stres, un pahar de cola si o tigare mai incolo si tot nu pot sa uit. Prea multe stari care ma fac sa ma gandesc.
Maine poate o fi mai bine. Sper. Imi doresc asta. Pana vineri sa imi revin si sa fiu din nou Eu cea veche. Tot ce stiu in momentul asta e ca o sa-mi lipseasca glumele noastre fara pic de interes. Acestea se vor mai rarii si vor fi mai rezervate pentru ca imi e frica sa nu ajungem din nou in postura asta. E prea mult pentru mine. Ma depaseste. Sunt mare, dar la capitolul asta sunt mica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu