Totul e OK

Pot spune ca pana in momentul de fata totul merge ca pe roate.
Mi-am gasit un loc de munca cat de cat bun , mi-am selectat din nou persoanele care imi sunt prieteni buni lasandu-i pe ceilalti sa imi fie doar amici sau cunostinte nimic mai mult.
Nu o sa ii enumar ca sunt destui prieteni si amici deasemenea si m-as plictisii sa ii insirui.
EU. Am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine in pielea mea. Nu ma mai feresc sa spun ceea ce gandesc. In fond si la urma urmei trebuie sa o fac ca sa nu pic eu de proasta de fiecare data. Chiar daca adevarul doare de multe ori, nu am ce sa fac. Asta e si ti-l zic in fata. Mai vorbesti cu mine dupa aia bine. Nu, iar bine. Daca iti convine noua mea personalitate ma bucur pentru tine, daca nu ma bucur ca ne-am cunoscut.
Asa. Trecand mai departe de aceste idei zapacite pe care numai eu le inteleg de cele mai multe ori o sa continui cu restul.
EI. Imi sunt mereu alaturi cand e sa ne distram, dar si cand am nevoie de un sprijin moral sau financiar. Ma cunosc si stiu ca nu sunt nesimtita, ca unele persoane, si le returnez favorul dupa posibilitatea mea. Dar in fond si la urma urmei gestul conteaza. Stiu ca la orice ora din zi si din noapte ma pot baza pe ei. Sunt putin care sunt genul , dar conteaza cel mai mult. In rest suntem toti impreuna. De multe ori datorita mie se strange toata gasca cu mic cu mare si mergem pe undeva numai de dragul de a bantui pe afara si sa nu stam in casa. Daca eu nu dau telefoane , foarte rar se intapla, eu nu fac nimic in grup. In sensul ca nu se strang sa mearga in diferite locuri sau parcuri sa se plimbe si sa piarda timpul.
MUNCA. Imi cam ocupa cateva weekenduri dar e cat de cat bine. Ma descurc si stiu sa ma eliberez de presiunea de acolo pentru a fi in forma in caz ca ies undeva imediat dupa program. Nu sunt o stricatoare de petreceri din cauza oboselii. Din contra, eu mentin atmosfera, eu dansez toata seara si rad cu toata lumea. Mai pe scurt, eu sunt persoana de entertaiment.
Altceva nu mai am in minte ce sa spun. Sincer la ora asta nu vreau decat sa stau in pat si sa lenevesc. Maine desi e ziua mea libera trebuie sa ma trezesc din nou de dimineata si sa alerg de colo colo ca la un maraton. Ce mai, viata e frumoasa si diferite activitati imi ocupa tot timpul, dar imi place. PEACE!

Music of my Heart

Cum nu am mai scris de ceva vreme din cauza lipsei de timp liber m-am gandit sa pun o melodia care sper sa va placa... Eu una o ador enorm de mult si e foarte interesanta. Enjoy!

Alt post de plictiseala ...

Zilele astea au fost grele din cauza orelor petrecute la munca pe frumusetea asta de vreme. M-a deprimat toata. Si cand se apropie weekendul si sunt si eu libera aflu de la meteo ca o sa se racoreasca din nou si or sa vina ploile. Misto.
Mi-am zis ca nu voi mai fi ca inainte. Ca ma voi schimba, dar in ce nici eu nu stiu. M-am schimbat ce e drept, dar nu in bine. Adica, nici eu nu stiu ce vreau exact sa spun. Chestia e ca acum sunt mai moale din punct de vedere sentimental. Sunt o fata mare, normal ar trebui sa trec peste orice obstacol fara sa fiu ranita dar se pare ca lumea e prea mare pentru mine si nu ma pot descurca cu toate fara a iesii ranita din unele probleme.
Totul e aiurea rau. "Noroc" mai bun ca mine in gasirea relatiilor nu o are nimeni. Le nimeresc si eu taman pe alea imposibile. Dar cum dracu nici eu nu pot sa imi dau seama. Parca aterizez din pom fix in centrul lor.
Mi-am zis ca nu voi mai suferii, dar exact asta fac. Tot ce mi-am propus iese pe dos. Naspa rau de tot. Si ce e cel mai rau e ca stiu ca nu o sa se intample nimic pentru ca X nu isi va termina relatia oricat de aiurea ar merge doar ca sa fie cu mine. Si mai stiu ca va trece mult timp pana se va intampla lucrul acesta si sigur nici atunci nu se va intampla nimic. Dar hei, incerc sa fiu optimista si sa merg mai departe in viata incercand sa uit. Spun ca uit, dar nu merge. Ramane undeva in memoria mea, bagata la pastrare aceasta amintire si ma va lovii din plin exact atunci cand nu trebuie.
Sunt mare, dar mintea tot de copil o am. Nu vreau sa cresc, sa ma maturizez, chiar daca am inceput sa muncesc si sa imi castig banul, asta nu inseamna ca m-am maturizat. Nu. Tot asa sunt. Un copil in trupul unui adolescent sau ce oi fi la 20 de ani. Oi fi ceva dar in nici un caz adult.
E 23:30 si mie nu imi e somn. Tot ce am in minte sunt imagini si imagini care nu ma lasa in pace. Vreau sa uit dar nu pot. Stiu ca nu exista "nu pot" ci exista "nu vrea" dar in momentul de fata nu se aplica regula asta.
Ar trebui sa sforai, sa dorm bustean ca maine ma duc la munca, dar nu imi pasa. Nu imi pasa. Pentru ca stiu ca, chiar daca ma bag in pat sa ma culc tot nu o sa ma ia somnul. Asa mai pierd vremea pe aici. Mai bananai aiurea in tranvai. Imi fac de lucru. Aberez pentru ca altceva nu stiu.
Plictiseala, stres, un pahar de cola si o tigare mai incolo si tot nu pot sa uit. Prea multe stari care ma fac sa ma gandesc.
Maine poate o fi mai bine. Sper. Imi doresc asta. Pana vineri sa imi revin si sa fiu din nou Eu cea veche. Tot ce stiu in momentul asta e ca o sa-mi lipseasca glumele noastre fara pic de interes. Acestea se vor mai rarii si vor fi mai rezervate pentru ca imi e frica sa nu ajungem din nou in postura asta. E prea mult pentru mine. Ma depaseste. Sunt mare, dar la capitolul asta sunt mica.

Liber ...

Stau si ma relaxez urmarindu-mi serialele preferate Koreene. Stiu ca am intebunit ca ma uit la asa ceva , dar sunt chiar foarte tari si undele haioase rau de tot de rand cu lacrimi.
E 4:45 si nu am somn. Nu stiu ce sa mai fac. Am mancat biscuiti, am baut suc, m-am uitat la seriale, am ascultat muzica si m-am jucat pe facebook. Nu mai am ce sa fac. M-am plictisit.
Timpul liber e bun doar pentru un singur lucru. Sa dormi. Bagi somn la greu fara sa te deranjeze careva sau ceva. Fara telefoane de ieseala sau zgomote de afara. Nimic. Un somn linistit e cel mai bun.
E nasol insa ca maine, ca deja e Vineri, trebuie sa ma trezesc devreme. Si daca nu sunt odihnita aia sunt ca nu ma mai trezesc si pe urma nu e bine. Imi dau toate planurile peste cap singura si pe urma imi dau pumni in cap.
Hmmm .... Ce pot sa mai zic.... Dupa cum se vede de plictiseala am inceput sa scriu si pe blog. Nu mai am inspiratie, adica as avea dar nu am chef si nici nu vreau sa scriu ce am acum in cap pentru ca sigur o sa fac scurta la mana. Mintea mea e un mister total. Nici eu nu stiu ce se gaseste in ea.
Si e 4:50 si tot nu am ce face. De 5 minute tot scriu aici numai aberatii sa treaca timpul mai repede si al naibii nu vrea. Pfff ... Aiurea rau situatia asta.
As mai fuma o tigare dar mi-e cam lene sa ma duc pana la baie. Sunt ca o gelatina. Ma scurg din pat ceva mai rau ca ea. N-am chef de nimica si de nimeni. As vrea sa ma evapor dar e prea frig ca sa se intample asta. Mai intai as ingheta.
Alte aberatii, alte randuri scrise in acest post. Ma minunez si pe mine cat de bine pot inca sa scriu in timp ce imi pica ochii in gura si abia ii mai tin deschisi.
Doua minute de gandire .... Cred ca o sa ma duc pana la urma sa fumez desii mi-e cam frica ca ma racaie pe gat o raceala, cred, si mi-e sa nu pot sa fumez si sa aprind tigarea de pomana. Nu de alta dar nu vreau sa fac risipa. Totusi sunt niste bani care i-am dat pe ele si pe criza asta nu prea imi permit sa le irosesc aiurea in tranvai.
Gata. Am plecat. Nu mai stau pe aici ca pe urma cine stie ce mai aberez. Libera exprimare cum este in jurnalism ...

Baba mea

Azi e baba mea ... dupa calcule matematice ale zilei mele de nastere azi e baba mea ... ca de obicei e foarte ciudata cum de altfel sunt si eu ...
Stau de multe ori si ma intreb prosteste cum ar fi fost daca nu ma nasteam eu sau eram in alta familie ?
O intrebare destul de tampita, dar de cativa ani incoace ma intreb acelasi lucru. Daca nu apaream eu pe lume cum ar fi fost? Sau daca eram altceva, cum as fi fost?
Sigur as fi fost mult mai diferita fata de acum. Schimbata in bine sau in rau.
Ma gandesc ca daca nu eram eu era poate mai bine pentru toata lumea. Pur si simplu m-am saturat de atatea cacaturi care ma inconjoara si de atata lume care vrea sa ma bage ori la spitalul de nebuni ori in pamant. Oricum mult nu mai am pana ajung la unul din ele. In ritmul asta o sa ajung sa fac o vizita la una dintre ele chiar daca de la una nu ma mai intorc.
Inainte mi se parea viata super tare. Distractie la scoala , acasa, afara. Rasete, glume, petreceri, timp petrecut in veselie.
Acum timpul meu il petrec singura, ascultand muzica sau mai iesind din cand in cand din casa cu cativa prieteni la un suc sau la o barfa.
A disparut farmecul cel din trecut care il avea iesitul afara in fata blocului sau pe strada, cand stateam la curte.
In prezent totul e trist. E o lume plina de fum si de agonie proasta incat iti e scarba cateodata sa mai iesi in lume. Doar ca sa nu vezi lumea din jurul tau cum arata.
De ce nu poate fi ca in filme? Unde toata lumea are un happy ending? E aiurea asa sa o duci din rau in mai rau. Iti ia toata pofta de viata si tot cheful de trai.
Nu mai vrei sa faci nimic. Doar sa astepti sa treaca timpul mai repede sa te duci pe lumea cealalta unde poate e mai bine, n-am de unde sa stiu ......

Music:X

Realitate cruda ...

A trebuit sa treaca o saptamana poate chiar mai mult ca sa pot sa am taria de a scrie acest post. Sa pot spune ce am pe suflet fata de tine in primul rand. Voi incepe cu tine pentru ca tu esti principalul. Chiar daca ti-am mai spus-o si in fata prefer sa o fac si aici, poate asa scap de tot ceea ce am simtit odata pentru tine.

Te urasc! Dar cred ca stii asta deja sau ti-ai dat seama ca nu esti chiar atat de batut in cap. Asta meriti acum din partea mea. Nimic mai mult decat dispret. Nu ai meritat toti acei ani in care am sperat si am crezut ca te vei schimba. Din pacate am facut prostia asta. Am crezut in tine ca o fraiera, iar tu ti-ai batut inca odata joc de mine. Credeam ca nu voi mai face aceeasi greseala dar se pare ca si aici m-am inselat. Am sperat ca, cu timpul si cu domeniul tau de studiu universitar sa iti fi venit mintea la cap, dar nu s-a intamplat din pacate. Nici pana acum nu te-am putut intelege si nu mi-am putut da seama ce iti flutura prin minte. Nu imi imaginam ca vei face asta de fata cu mine. Hai daca nu eram aproape de voi si eram plecata pana la bar sau la baie era cu totul altceva. Si plus de asta nu cu oricine, tocmai cu prietena mea, pardon, ex-prietena mea pe care o consideram cea mai apropiata de mine, ca acum nu mai e. Nu zic ca ea nu are nici o vina. Si ea e la fel d e vinovata ca si tine, poate chiar mai mult pentru ca stia toata povestea si faptul ca inca mai tineam la tine. Tu, hugh, nici nu cred ca iti statea mintea la asemenea fleacuri. Si totusi ati facut ce ati facut.

Poate pentru tine a fost un fleac, o intamplare, dar pentru mine a fost momentul in care mi-am simtit inima sfaramandu-se in mii de bucati. Si nu pentru prima data. Nici nu mai stiu a cata oara a fost asta. Si sincer am obosit. M-am saturat. M-am simtit tradata de amandoi, nu numai de tine sau numai de ea. NU, de amandoi.

Iar tu? Nu credeam ca esti in stare de asa ceva. Sincer. Si ma doare ca tocmai tu ai fost cea care m-a ranit si culmea. Fix cand m-am intors in tara. Ce mod placut de a-mi ura “Bun venit!”. Chiar imi pare rau, intr-un fel, ca s-a ajuns aici si ca prietenia noastra s-a dus pe apa Sambetei dintr-o astfel de chestie. Dar tu esti de vina. Nici pana acum nu am putut intelege de ce nu ai ripostat? De ce nu i-ai zis “Bai tampitule, sunt prietena ei, nu pot sa ii fac asa. Termina!”… Era asa greu? Hmmm presupun ca e greu sa iti aperi prietenia cu o persoana. Pe bune, de nu am stat si m-am gandit ca idioata la noaptea aia aducandu-mi aminte de toata scena mereu si mereu si nu mi-am putut da seama. Lucrurile nu se intampla pur si simplu. Alta placa nu puteati sa bagati amandoi? Pe bune. “Pur si simplu s-a intamplat” nu e un raspuns. In fine.

Sper ca sunteti amandoi multumiti si ca macar voi vati simtit bine in seara aia chiar daca vezi doamne va pierise cheful de distractie cand m-ati vazut pe mine distrusa, plangand si dansand de nebuna. Dar din cate imi aduc aminte va revenit imediat pe drumul de intoarcere cand mergeati tinandu-va de brat. Nici in cot nu va durea de mine. Chiar daca mergeam in fata si ma vedeati ca sunt in ordine, puteati totusi sa vorbiti cu mine sau sa mai incercati sa ma tine-ti de mana. Neah! Ce mai conta proasta pe care tocmai o calcasera-ti in picioare si care plangea de zor. V-a durut in cot, poate nici acolo.

De un lucru ma bucur insa. Ca v-am cunoscut. Adevarul doare ce pot sa zic, dar mi-am promis mie ca nu o sa mai tac. Nu mai tac! Am trecut cu vederea multe, nu numai de la voi si de la restul din jurul meu. Dar nu mai fac asta.

Daca va simtiti, bine. Daca nu, iar bine. Nu am scris asta ca sa va simtiti ci ca sa scap eu de sentimentele astea care de cateva zile incoace nu ma lasa deloc in pace.

Va pup dragilor, ironic vorbind.

Un alt comentariu ...

De plictiseala am mai scris ceva astazi cand eram cu prietenii la terasa. Lipsa de ocupatie pentru ca ceilalti erau prea plouati ca sa inceapa un subiect de discutie. Asa ca am profitat de ocazia de liniste dintre noi si de melodia ce rula pe fundal si am mai scris o alta aberatie de a mea.

O zi de sarbatoare pentru unii, iar pentru altii doar o alta zi banala din cauza acestei crize economice. Ce pot sa spun, eu ma numar printre persoanele care considera aceasta zi de 1 Martie o zi ca oricare alta.

Eu cred ca nu trebuie sa fie o zi anume din an, o sarbatoare mai exact pentru a oferii cadouri. Acestea se dau pur si simplu. Nu e nevoie de vreo ocazie anume ca sa le daruiesti, parerea mea. Dar ce pot eu sa fac sau sa zic daca asta e mentalitatea oamenilor din ziua de azi. Nu le-o pot schimba, asa cum nici cu o floare nu se face primavara.

Mentalitatea omului din ziua de azi e una incuiata si din pacate fara anumite impulsuri nu face nimic. Trebuie mereu impins de la spate “Ba! azi e sarbatoare. Daruies-te!”

In fine. Asta e gandirea mea si ideea despre aceste lucruri care desigur sunt banale. Ca si restul lucrurilor ce se intampla in jurul nostru. Dar despre ele nu o sa filozofez acum ca imi e cam lene si plus de asta am chef sa ma uit pe pereti si sa ascult muzica.

1 Martie!

La multi ani tuturor de martisor si sper fetelor sa primiti pe criza asta, cat mai multe martisoare din partea baietilor.
Ce repede trec lunile. Deja a ajuns ziua martisoarelor. Eu, oricum nu am cumparat nimic sa dau la fete pentru ca nu am de ce. Nu ma duc la facultate ca sa fiu obligata sa dau la profesoroare. Din respect asa.
Nu ma mai omor atat dupa sarbatorile astea in care primesti cadouri sau ceva anume. Eu una nu primesc nimic de la nimeni ca de obicei. Asa ca de ce sa ma mai bucur atat.
Poate doar de 8 Martie atunci o sa fiu mai bucuroasa din din cauza ca e "Ziua Femeii" si ii dau un martisor sau cadou mamei. Atat. In rest sunt indiferenta.
Ceasul e 2:22. M-am trezist si eu ca naiba. Ore ciudate am si eu in care ma trezesc,
Acum mai bat si clopotele de parca a murit cineva. Uff, urasc cand le aud. Numai la inmormantari ma gandesc, dar nu stiu de ce. Plus de asta am mai auzit-o si pe strabunicamea strigand dupa caine si am sarit practic din pat.
In momentul de fata mie lene sa ma dau jos din pat. Nici o tigare nu imi vine sa ma duc sa fumez in sufragerie si sa-mi beau cafeaua. Parca e prea departe si ma dor toate oasele.
Mai nou o sa ma duc sa iau corzi pentru o chitara si o sa ma apuc sa fac melodii unind mai multe versuri scrise de un baiat. Ar super daca ar iesii ceva. Si plus de asta as avea si eu o ocupatie.
Azi cica o sa avem un maraton de filme si desene dar dupa cum am mai zis. Mie o lene de nu va vad sa ma dau jos din pat doar sa fac cativa pasi pana in camera urmatoare dar almiteri sa ma mai imbrac.
Parca as fi Somnorila din "Alba-ca-zapada si cei 7 pitici" care nu vrea decat sa doarma.