miercuri, 17 noiembrie 2010

Letter

Nu vreau sa uit. Nu vreau sa te uit. Chiar daca suntem departe unul de celalalt nu vreau ca tot ceea ce am trait amandoi sa ajunga pe apa sambetei, chiar daca nu a fost cine stie ce. Dar sunt amintirile mele si nu le pot sterge, nu vreau sa le sterg. E singurul lucru care mi-a ramas de la tine pe langa jucariile de plus pe care si acum le mai pastrez chiar daca ne-am certat de atatea ori.
Stiu ca nimic nu o sa mai fie ca acele dati dar amintirea lor ma face sa uit de faptul ca nu mai esti langa mine si ca poate niciodata nu o sa mai fi. Distanta poate sa distruga legatura noastra dar nu imi poate sterge amintirile clipelor petrecute cu tine care au fost cele mai fericite din viata mea.
Poate tu deja m-ai uitat, nu e de mirare. Stiam de mult ca nu am fost asa importanta pentru tine si ca nu ai tinut cat am tinut eu la tine, dar nu ma deranjeaza asta. Cu toate astea ai fost mereu langa mine cand mi-a fost mai greu asa cum ti-am fost si eu tie.
Toate acele priviri, rasete, glume pe care numai noi le intelegeam si ultimul sarut le voi pastra mereu ca o particica din fericirea mea. Asteptarea e dureroasa. Nu te pot obliga sa ma astept, chiar daca sunt sigura ca deja ai pe altcineva langa tine.
Eu voi fi bine. Ma voi descurca de acum in colo, sunt destul de mare pentru a putea face asta chiar daca viata mai imi da bobarnace. Cat mi-ar placea sa iti vad zambetul de amuzament de pe fata cand citesti asta. La fel cum faceai inainte.
Atat am avut de spus si sper ca nu te-am deranjat din treburile tale importante. Nu a durat foarte mult sa citesti asta. Numai bine tantalaule!

2 comentarii:

  1. Hei, Miky.Ma bucur ca mi-ai urmat exemplul si ca ai scris o scrisoare.
    Chiar ajuta, nu?

    Apropo, imi place mult scrisoarea si postarile blog-ului. Scuza-ma ca nu comentez prea des :-s

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere