Fericirea zboara prin fata mea ca un fulg de nea
Nu am facut bine ca am ascultat de lumea reaAcum sufar pentru alegerea facuta
Inima mi-a ramas pustiita si tacuta.
Oare asta-mi e destinul prevestit in stele?
Sa adun de pe jos lacrimile mele?
Ce-au cazut de-a lungul timpului pierdut
Pe pamantul ce tu nepasator ai trecut.
Am avut sansa de a fi fericita
Dar am pierdut-o, iar acum sunt ranita
Intr-o groapa sumbra de mormant
Viata mea nu mai inseamna decat un cuvant.
Te astept la mormantul meu umil
Sa-mi daruiesti macare o floare, stiu
E ciudat cum s-a terminat totul
Imi esti dator macar cu atat, dorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu