A fost odata o fata si un baiat care s-au indragostit unul de celalat. A fost dragoste la prima vedere.
Povestea lor a inceput la majoratul unei prietene comune de-a celor doi.... Toate bune si frumoase, muzica rasunand in boxe facand invitatii sa dansese non stop. In acea clipa mirifica privirile li s-au intalnit si au fost prinse in vraja iubirii.
Din acea seara eu au fost impreuna foarte fericiti unul cu celalat. Se sunau si vorbeau prin mesaje cat era ziulica de lunga si seara de asemenea. Nu se mai saturau unul de celalalt. Se completau si se intelegeau de minune.
Nici unul nu mai traise o astfel de iubire si nu fusesera langa o persoana atat de deschisa si comunicativa. Erau perfecti unul pentru celalalt si totul in jurul lor mergea perfect.
Intr-o zi fata a trebuit sa plece pentru doua saptamani in strainatate cu parintii ei. O durea sufletul sa il lase singur si la fel si el. Nu vroia sa o lase sa plece, dar intr-un tarziu s-a resemnat promitand ca o va astepta.
Timpul acolo era un chin pentru fata. Singurele lucruri bune erau mesajele de la el. El ii dadea cate zece mesaje pe zi ea raspunzandu-i doar in unul sau maxim doua din cauza ca nu prea ii dadeau ai ei voie ca nu aveau destui bani pentru telefon.
Cele doua saptamani au trecut greu dar cu alinare din partea lui care o astepta. Inima ii salta de fericire in ziua intoarcerii. Trebuiau sa se vada in acea zi dar el i-a raspusn ca nu poate ca era la munca. Fata l-a inteles si a asteptat.
Zilele au trecut iar prietena lor comuna a invitat-o la ea sa ramana peste noapte ca faceau un gratar. Fata a acceptat invitatia stiind ca avea sa-l vada.
Asa s-a si intamplat. S-au vazut, au stat impreuna si totul a fost ca inainte.
Timpul insa s-a scurs repede iar fata a trebuit sa se intoarca acasa. Si-au luat la revedere dar mesajele continuau sa curga in telefoanele amandurora pana la ora tarzii in noapte. Intr-o seara el a sunat-o vorbind foarte serios.
- Te-am mintit cu ceva...
- Cu ce anume? intreba fata.
- Te-am inselat cat ai fost plecata, zise baiatul cu vocea stinsa. Fata nu zise nimic. Ramasese uimita, socata chiar.
- Te-ai suparat?
- Nu, deloc. Sunt foarte fericita, zise fata ironic abtinandu-se sa nu planga.
- Imi pare rau, zise baiatul in final. Fata iar nu zise nimic.
- Noapte buna, ii raspunse fata aproape soptind si inchise telefonul.
Urmatoarea zi fata a iesit afara cu prietenii din copilarie care ii erau si vecini, iar acestia au intrebat-o daca vrea sa mearga cu ei la munte cu cortul. Fata nu mai fusese de foarte mult timp undeva cu ei din cauza unor dispute un grup. Dar acum cand ei se impacasera cu ea chiar vroia sa petreaca cum petreceau inainte cand erau un pic mai mici.
Atunci a vorbit cu baiatul la telefon intrebandu-l daca poate sa vina.
- Nu pot. Nu am nici bani si muncesc, zise baiatul.
- Atunci pot sa ma duc eu cu ei? intreba fata entuziasmata.
- Faci ce vrei, zise baiatul impasibil.
- Bine, dar sigur nu te superi?
- Faci ce vrei am zis, zise baiatul la fel.
- Bine, zise fata confuza.
Nu stia ce sa faca, dar daca el ii zisese ca putea sa faca ce vroia, ea accepta invitatia.
Dupa doua zile a plecat la munte cu cortu si cu prietenii ei. Au stat acolo doua trei zile si doua nopti.
In ultima seara ea isi puse telefonul la incarcat si nu isi mai dadu seama sa il deschida. Dupa o ora il deschide si vede 23 de apeluri pierdute de la baiat si un mesaj in care el parea foarte nervos. "Bv ai telu inchis inchis sa-l ti". Atunci fata incerca sa-l sune dar fara reusita. Nu ii raspundea el acum. Vroia sa ii plateasca cu aceeasi moneda si plus de asta era afara cu prietenii lui imbatandu-se.
Cand s-a intors acasa s-au certat acesta insinuand tot felul de lucruri urate despre ea. Bautura vorbea in principiu pentru ca era beat. Dar omul la betie mai spune si adevarul. Asta au deranjat-o enorm pe fata, dar nu i-a reprosat nimic din cauza ca tinea prea mult la el.
Asa a mai tinut-o cateva zile trimitandu-i mesaje.
Apoi, intr-o seara, o suna si isi cere iertare pentru tot ceea ce i-a spus. Ca nu vroia sa o jigneasca si ca nu stie cum va mai da ochii cu ea.
Fata ii explica ca intradevar au durut-o acele cuvinte pentru ca asta ii dovedise ei ca nu a avut incredere in ea, iar pentru ea increderea este foarte importanta. Dar l-a iertat pentru ca nu vroia sa conceapa ideea ca nu va mai fi langa ea.
Mesajele au inceput sa se rareasca, iar fata nu mai insista prea mult pe ele pentru ca nu vroia sa se certe din nou cu el.
Pana cand intr-o zi, dupa ce au inceput scoala, acesta ii da mesaj.
" Cred ca ar fi mai bine sa ne despartim"
" De ce?" intreba fata indurerata.
"Eu asa cred in momentul de fata. Ca mi se pare ca ne-am cam racit unul de celalalt" ii trimise inapoi baiatul.
" Sa inteleg ca asta e raspunsul tau final?" intreba fata cu lacrimi in ochi deja.
" Cam da. De ce?"
" Intrebam. Macar puteai sa imi spui cand ne vedeam nu prin mesaje"
" Bine o sa iti spun in fata maine. Ce zici?"
" Ce rost mai are?"
"De ce? Ca tu asa ai zis"
"Pentru ce sa mai imi zici aceeasi chestie inca odata? Nu are rost"
"Aha.... Bine :("
"Da nici amici" zise baiatul dupa o pauza.
"Nici macar amici nu putem ramane?" intreba fata indurerata.
"Ba da. Adica cred.Dar cel mai bine te sun diseara sa vorbim mai bine. Ce zici?"
"Ok" zise fata incepand sa planga scapand telefonul din mana.
Nu se mai putea abtine. Era prea mult pentru ea. Totul in jurul ei se destramase cand ii zisese sa rupa legatura. Nu putea sa accepte una ca asta. O durea prea mult pentru ca ea tinea enorm de mult la el.
Cu lacrimi in ochi pleca de acasa reusind sa o minta pe mama ei ca iese pe afara cu prietenii. Insa nu a facut asa.
S-a dus pe cel mai inalt pod din orasul ei privind cerul instelat. Era seara. Aproape de ora 10 cand ea normal trebuia sa intre in casa si cand urma sa o sune baiatul. Telefonul insa il avea acasa. Era izolata de toata lumea acum. Doar ea si cu stelele si cu luna.
A trecut de cealalta parte a balustradei privind inaltimea de unde vroia sa sara. Era moarte sigura, dar ei nu ii mai pasa. Tinea prea mult la baiat ca sa stea fara el.
Cu ochii atintiti spre cer trase aer in piept, inchise ochii si pasii in gol.
Telefonul ei suna de jumatate de ora deja. Baiatul se panica. Nu stia de ce fata nu raspunde. Cand mai incerca o ultima data o voce de femeie ii raspunse.
- Buna seara, zise baiatul.
- Buna seara, zise femeia plangand.
- Anne este? intreba baiatul panica deja instalandu-i-se in suflet.
- Nu mai este, ii raspunse femeia izbungnind in plans din nou.
Baiatul scapa telefonul din mana ramanand blocat. Socul i se putea citii pe fata si frica in acelasi timp. Se simtea vinovat pentru ce i se intamplase Annei. Incepuse sa planga si el fara incetare invinovatindu-se pana peste cap. Prietenii incercau sa il calmeze dar fara succes.
Urmatoarea zi merse la inmormantare cu durere in suflet. Cand ajunse si vazu corpul neinsufletit al Annei i se inmuiasera picioarele. Si baietii pot fi sensibili cateodata doar ca nu prea vor sa arate acest lucru. Dar in astfel de momente, acesta trairi pun stapanire pe corpul tau si nu mai esti in stare sa le controlezi.
- Imi pare rau, Anne! sopti baiatul cazand in genuchi langa mormantul ei aruncand o floare.
Anii au trecut iar baiatul desii a trecut peste aceasta pierdere enorma nu a putut-o uita. Anne va ocupa mereu un loc special in inima lui. Din aceasta cauza si-a numit fetita dupa marea lui iubire.
Povestea lor a inceput la majoratul unei prietene comune de-a celor doi.... Toate bune si frumoase, muzica rasunand in boxe facand invitatii sa dansese non stop. In acea clipa mirifica privirile li s-au intalnit si au fost prinse in vraja iubirii.
Din acea seara eu au fost impreuna foarte fericiti unul cu celalat. Se sunau si vorbeau prin mesaje cat era ziulica de lunga si seara de asemenea. Nu se mai saturau unul de celalalt. Se completau si se intelegeau de minune.
Nici unul nu mai traise o astfel de iubire si nu fusesera langa o persoana atat de deschisa si comunicativa. Erau perfecti unul pentru celalalt si totul in jurul lor mergea perfect.
Intr-o zi fata a trebuit sa plece pentru doua saptamani in strainatate cu parintii ei. O durea sufletul sa il lase singur si la fel si el. Nu vroia sa o lase sa plece, dar intr-un tarziu s-a resemnat promitand ca o va astepta.
Timpul acolo era un chin pentru fata. Singurele lucruri bune erau mesajele de la el. El ii dadea cate zece mesaje pe zi ea raspunzandu-i doar in unul sau maxim doua din cauza ca nu prea ii dadeau ai ei voie ca nu aveau destui bani pentru telefon.
Cele doua saptamani au trecut greu dar cu alinare din partea lui care o astepta. Inima ii salta de fericire in ziua intoarcerii. Trebuiau sa se vada in acea zi dar el i-a raspusn ca nu poate ca era la munca. Fata l-a inteles si a asteptat.
Zilele au trecut iar prietena lor comuna a invitat-o la ea sa ramana peste noapte ca faceau un gratar. Fata a acceptat invitatia stiind ca avea sa-l vada.
Asa s-a si intamplat. S-au vazut, au stat impreuna si totul a fost ca inainte.
Timpul insa s-a scurs repede iar fata a trebuit sa se intoarca acasa. Si-au luat la revedere dar mesajele continuau sa curga in telefoanele amandurora pana la ora tarzii in noapte. Intr-o seara el a sunat-o vorbind foarte serios.
- Te-am mintit cu ceva...
- Cu ce anume? intreba fata.
- Te-am inselat cat ai fost plecata, zise baiatul cu vocea stinsa. Fata nu zise nimic. Ramasese uimita, socata chiar.
- Te-ai suparat?
- Nu, deloc. Sunt foarte fericita, zise fata ironic abtinandu-se sa nu planga.
- Imi pare rau, zise baiatul in final. Fata iar nu zise nimic.
- Noapte buna, ii raspunse fata aproape soptind si inchise telefonul.
Urmatoarea zi fata a iesit afara cu prietenii din copilarie care ii erau si vecini, iar acestia au intrebat-o daca vrea sa mearga cu ei la munte cu cortul. Fata nu mai fusese de foarte mult timp undeva cu ei din cauza unor dispute un grup. Dar acum cand ei se impacasera cu ea chiar vroia sa petreaca cum petreceau inainte cand erau un pic mai mici.
Atunci a vorbit cu baiatul la telefon intrebandu-l daca poate sa vina.
- Nu pot. Nu am nici bani si muncesc, zise baiatul.
- Atunci pot sa ma duc eu cu ei? intreba fata entuziasmata.
- Faci ce vrei, zise baiatul impasibil.
- Bine, dar sigur nu te superi?
- Faci ce vrei am zis, zise baiatul la fel.
- Bine, zise fata confuza.
Nu stia ce sa faca, dar daca el ii zisese ca putea sa faca ce vroia, ea accepta invitatia.
Dupa doua zile a plecat la munte cu cortu si cu prietenii ei. Au stat acolo doua trei zile si doua nopti.
In ultima seara ea isi puse telefonul la incarcat si nu isi mai dadu seama sa il deschida. Dupa o ora il deschide si vede 23 de apeluri pierdute de la baiat si un mesaj in care el parea foarte nervos. "Bv ai telu inchis inchis sa-l ti". Atunci fata incerca sa-l sune dar fara reusita. Nu ii raspundea el acum. Vroia sa ii plateasca cu aceeasi moneda si plus de asta era afara cu prietenii lui imbatandu-se.
Cand s-a intors acasa s-au certat acesta insinuand tot felul de lucruri urate despre ea. Bautura vorbea in principiu pentru ca era beat. Dar omul la betie mai spune si adevarul. Asta au deranjat-o enorm pe fata, dar nu i-a reprosat nimic din cauza ca tinea prea mult la el.
Asa a mai tinut-o cateva zile trimitandu-i mesaje.
Apoi, intr-o seara, o suna si isi cere iertare pentru tot ceea ce i-a spus. Ca nu vroia sa o jigneasca si ca nu stie cum va mai da ochii cu ea.
Fata ii explica ca intradevar au durut-o acele cuvinte pentru ca asta ii dovedise ei ca nu a avut incredere in ea, iar pentru ea increderea este foarte importanta. Dar l-a iertat pentru ca nu vroia sa conceapa ideea ca nu va mai fi langa ea.
Mesajele au inceput sa se rareasca, iar fata nu mai insista prea mult pe ele pentru ca nu vroia sa se certe din nou cu el.
Pana cand intr-o zi, dupa ce au inceput scoala, acesta ii da mesaj.
" Cred ca ar fi mai bine sa ne despartim"
" De ce?" intreba fata indurerata.
"Eu asa cred in momentul de fata. Ca mi se pare ca ne-am cam racit unul de celalalt" ii trimise inapoi baiatul.
" Sa inteleg ca asta e raspunsul tau final?" intreba fata cu lacrimi in ochi deja.
" Cam da. De ce?"
" Intrebam. Macar puteai sa imi spui cand ne vedeam nu prin mesaje"
" Bine o sa iti spun in fata maine. Ce zici?"
" Ce rost mai are?"
"De ce? Ca tu asa ai zis"
"Pentru ce sa mai imi zici aceeasi chestie inca odata? Nu are rost"
"Aha.... Bine :("
"Da nici amici" zise baiatul dupa o pauza.
"Nici macar amici nu putem ramane?" intreba fata indurerata.
"Ba da. Adica cred.Dar cel mai bine te sun diseara sa vorbim mai bine. Ce zici?"
"Ok" zise fata incepand sa planga scapand telefonul din mana.
Nu se mai putea abtine. Era prea mult pentru ea. Totul in jurul ei se destramase cand ii zisese sa rupa legatura. Nu putea sa accepte una ca asta. O durea prea mult pentru ca ea tinea enorm de mult la el.
Cu lacrimi in ochi pleca de acasa reusind sa o minta pe mama ei ca iese pe afara cu prietenii. Insa nu a facut asa.
S-a dus pe cel mai inalt pod din orasul ei privind cerul instelat. Era seara. Aproape de ora 10 cand ea normal trebuia sa intre in casa si cand urma sa o sune baiatul. Telefonul insa il avea acasa. Era izolata de toata lumea acum. Doar ea si cu stelele si cu luna.
A trecut de cealalta parte a balustradei privind inaltimea de unde vroia sa sara. Era moarte sigura, dar ei nu ii mai pasa. Tinea prea mult la baiat ca sa stea fara el.
Cu ochii atintiti spre cer trase aer in piept, inchise ochii si pasii in gol.
Telefonul ei suna de jumatate de ora deja. Baiatul se panica. Nu stia de ce fata nu raspunde. Cand mai incerca o ultima data o voce de femeie ii raspunse.
- Buna seara, zise baiatul.
- Buna seara, zise femeia plangand.
- Anne este? intreba baiatul panica deja instalandu-i-se in suflet.
- Nu mai este, ii raspunse femeia izbungnind in plans din nou.
Baiatul scapa telefonul din mana ramanand blocat. Socul i se putea citii pe fata si frica in acelasi timp. Se simtea vinovat pentru ce i se intamplase Annei. Incepuse sa planga si el fara incetare invinovatindu-se pana peste cap. Prietenii incercau sa il calmeze dar fara succes.
Urmatoarea zi merse la inmormantare cu durere in suflet. Cand ajunse si vazu corpul neinsufletit al Annei i se inmuiasera picioarele. Si baietii pot fi sensibili cateodata doar ca nu prea vor sa arate acest lucru. Dar in astfel de momente, acesta trairi pun stapanire pe corpul tau si nu mai esti in stare sa le controlezi.
- Imi pare rau, Anne! sopti baiatul cazand in genuchi langa mormantul ei aruncand o floare.
Anii au trecut iar baiatul desii a trecut peste aceasta pierdere enorma nu a putut-o uita. Anne va ocupa mereu un loc special in inima lui. Din aceasta cauza si-a numit fetita dupa marea lui iubire.
Vaii :(
RăspundețiȘtergereA fost foarte frumoasa,insa prea trista ma :-w :(