joi, 9 septembrie 2010

Blestem


Nimic nou .... totul ramane la fel de nesigur si in ceata .... Lumea se schimba dar eu nu ... Timpul trece dar parca al meu ramane in loc .... Dar cel mai ciudat lucru e ca anii trec dar eu ma simt tot la fel ca inainte .... 

Poate mintea mea nu gandeste rational si nu poate fi in pas cu timpul .... dar totul parca sta in loc pentru mine ... toata lumea se schimba numai eu raman aceeasi .... Parul a ramas aceeasi culoare desi au trecut destui ani incat sa inceapa sa apara cateva firicele albe. Ochii au ramas la fel de tineri cu toate ca in sufletul meu ii simt foarte obositi si grei ca de un om batran .... 

De ce moartea m-a ocolit ... Cum de s-a intamplat acest lucru .... Cum de nu am trecut mai departe de varsta de 22 de ani? Oare ce s-a intamplat in trecutul meu ... Nici macar nu stiu cum ma cheama ... Sunt doar un corp ce umbla fara o destinatie anume si care e pierdut in univers fara o pereche....  

O adiere calda ma cuprinde iar parul imi zboara in toate directiile .... Imi place dar nu vreau sa ma avant prea mult ... Imi e frica ... Imi e frica de necunoscut , dar alta cale de a merge inainte nu am .... 

- Necunoscutul si intunericul nu inseamna intotdeauna numai raul .... cum nici lumina nu inseamna numai bine .... 

Cine vorbeste? De ce nu mi se aude vocea? Ce se intampla ..... imi e frica .... foarte frica ...

- Nu trebuie ... 

Iar vocea aia care ma cutremura din cap pana in picioare ..... adierea calda s-a schimbat in una rece care ma ingheata atat la suprafata cat si in adancul sufletului meu .... Totul devine un munte de gheata impenetrabil lasandu-ma doar sa pot respira insa fara a putea simtii nimic .... Nici un fior , nici o caldura , nici un sentiment. 

Moarta ... Asta sunt .... Moarta pe dinauntru dar vie pe afara .... Umblu ca orisicare dar nimeni nu stie cum sunt eu cu adevarat ....

- Aparentele pot insela oamenii foarte usor ....

Iar soapta aia care ma infioara.... De ce eu ... de ce tocmai eu .... nu e corect .... 

- Ba este ... Pentru ca m-ai rugat chiar tu ....

Cum! ... Nu cred ... Eu ... Nu as fi ales niciodata asa ceva ... Niciodata ....

- Erai pe moarte .... M-ai rugat sa te salvez ..... Te-am refuzat dar apoi mai numit inger, ceea ce eu nu sunt .... Si te-am salvat ....

M-ai tarat in mizeria asta .... Nu ..... Lumea si asa ma privea ciudat inainte si acum ma priveste .... Ma privesc cand pasesc pe langa ei  dandu-se la o parte din calea mea de parca as fi un mosntru ....

- Esti unul ...  Asta e blestemul nemuriri .... 

..

Un comentariu: