Stau si ma gandesc uneori cata rautate si invidie poate exista intr-un anumit loc. Ma uimeste de-a dreptul acest lucru si ma indurereaza.
Pentru ca lucrul care credeam cu tarie ca va rezista ceva timp s-a spulberat in mii de bucati odata cu trecerea timpului prin capcanele urii si invidiei fata de cei din jur.
Tot ce pot face este sa incerc, iar asta o fac dar cu greu, sa nu ma mai gandesc si sa nu mai vad lucrurile rele. Insa acum decat astea mai exista. Asta e tot ce iese la suprafata.
Interese, rautate, ura, invidie, batjocura si multe altele. Nu mai e ce a fost odata, sunt constienta de acest aspect. Dar nu mai putem pastra macar o farama din ceea ce a fost si sa facem sa infloreasca o alta etapa in viata noastra? Atat de greu este sa lasam de la noi pentru ca totul sa fie bine?
Adevarul isi pierde din valoare, in timp ce minciuna ia amploare si prinde mai multa putere. De invidie nu mai spun ca a intrecut baremul, iar nesimtirea a intrecut orice liminita a acceptarii sau a indulgentei. Toata balanta este data peste cap si toate lucrurile rele devin principale.
Daca asta e lumea adultilor atunci prefer sa raman copil si niciodata sa iau parte la astfel de parti ale lumii. Prefer sa ma inchid intr-o lume de basm sau o lume fanastica decat sa fiu in una in care peste tot pandesc lei si shacali, gata gata sa te doboare la cea mai mica greseala.
Prefer sa nu ma maturizez niciodata decat sa fiu o marioneta a sistemului infectact cu toate aceste marsavii ale vietii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu