Departe

As vrea sa plec departe si sa nu mai stiu de nimeni. Sa nu ma cunoasca nimeni, iar eu la randul meu sa nu cunosc pe nimeni.
Sa nu imi cunoasca defectele, temerile si toate lucrurile din cauza carora sa clachez nervos si sa incep sa plang.
M-am saturat de atatea cacaturi care se spun de colo colo si de toata ura asta fata de noi. Chiar asa de meschina e lumea incat se alimenteaza cu tristetea noastra nicidecum cu mancare si bautura ca un om normal?
Suntem animale sau fiinte umane?
Se pare ca am uitat de unde am plecat , iar acum ne credem superiori ceea ce nu este adevarat. Banii intotdeauna vor venii si vor pleca. Nu tin mult. Acum esti sus, acum vei ajunge tot acolo unde sunt sau poate eram cand erai ca un sarpe pregatit de atac.
Veninul ne afecteaza, dar nu vom murii din asta. Nu veti reusii. Mereu va exista un antidot, iar acela este vointa si credinta de a merge mai departe. De a trece peste orice obstacol. Asa cum am putut pana acum, asa vom putea si de acum inainte.
Iar voi ..... hmm .... voi va veti plange de mila.

We've got our stories ...

Movie night and The End

Am vazut si eu in sfarsit un film la cinema. Si care a fost .... Kong-Fu Panda 2 , care a fost super-mega-hiper tare de tot. Am ras cu lacrimi si nu numai.
Ce pot sa zic merita vizionat, dar singura chestie e ca imi imaginam ca va fi altfel vizioanarea filmului daca voi fi cu S. Adica, pana mea, cand te duci cu un baiat la film, inteleg ca sta atent si toate cele, dar nah. Eu ca fata pot sa stau cu capul pe umarul lui sau sa il iau de mana.
Partea cu capul pe umar a mers si in cazul meu , dar nu a fost de lunga durata ca ma luase pe mine durerea de gat. Iar partea cu luatul de mana , frate, nu eu ca fata trebuie sa fac ceva. Ci baiatul trebuie la faza asta. Pfff, baietii sunt mult prea complicati pentru mintea mea.
Oricum , pot spune acum ca am renuntat de-a dreptul la ideiile mele idioate. Pentru ca stiu ca nu va iesii nimic si nu are rost sa ma mai amagesc singura.
Chiar daca atunci cand il vad mi se inmoaie picioarele si simt fluturi in stomac, dar degeaba le simt daca el nu are nici o treaba cu mine.
Asa ca mai bine ramanem asa cum suntem acum. Doar prieteni foarte buni si nimic mai mult. Dar ce ma enerveaza cel mai mult e ca atunci cand suntem singuri ne intelegem cel mai bine. Si discutam de tot felul de cacaturi si suntem pe aceeasi unda de gandire. Dar nu stiu ce sa mai fac si m-am si saturat sa ma tot agit eu.
Imi iau concediu din toata chestia asta cu alergatul dupa baieti. E mai bine asa. Oricum, pe el nu il voi uita niciodata pentru ca el a fost pentru mine Love at first sight. De mica mi-a placut de el dar tot asa am dat la o parte sentimentul, blocandu-l intr-un colt al inimii mele. Pentru ca si atunci stiam ca nu avea sa fie nimic mai mult decat prietenie, chiar daca pe la 12 ani el imi zicea ca ii place de mine si bla bla bla. Atunci eu l-am refuzat. Acum mie imi place de el si i-am marturisit, dar de data asta el m-a refuzat. Ca si cum s-ar razbuna, dar nu asta a facut. Acum lui nu ii mai place de mine. E ceva normal, si nu il pot obliga. Ar fi si mai aiurea.
Dar ce e si mai nasol e ca sunt foarte geloasa si nu suport sa il vad cum se da pe langa o fata de fata cu mine, dar incerc sa zambesc ca si cum nu mi-ar pasa. Incerc sa fiu tare chiar daca in sulfet simt cum sunt rupta in bucati.
Ce pot sa mai spun, nu e nici o noutate. Pentru ca mereu am patit asa la capitolul acesta.

Don't ...

Stau si ma gandesc uneori cata rautate si invidie poate exista intr-un anumit loc. Ma uimeste de-a dreptul acest lucru si ma indurereaza.
Pentru ca lucrul care credeam cu tarie ca va rezista ceva timp s-a spulberat in mii de bucati odata cu trecerea timpului prin capcanele urii si invidiei fata de cei din jur.
Tot ce pot face este sa incerc, iar asta o fac dar cu greu, sa nu ma mai gandesc si sa nu mai vad lucrurile rele. Insa acum decat astea mai exista. Asta e tot ce iese la suprafata.
Interese, rautate, ura, invidie, batjocura si multe altele. Nu mai e ce a fost odata, sunt constienta de acest aspect. Dar nu mai putem pastra macar o farama din ceea ce a fost si sa facem sa infloreasca o alta etapa in viata noastra? Atat de greu este sa lasam de la noi pentru ca totul sa fie bine?
Adevarul isi pierde din valoare, in timp ce minciuna ia amploare si prinde mai multa putere. De invidie nu mai spun ca a intrecut baremul, iar nesimtirea a intrecut orice liminita a acceptarii sau a indulgentei. Toata balanta este data peste cap si toate lucrurile rele devin principale.
Daca asta e lumea adultilor atunci prefer sa raman copil si niciodata sa iau parte la astfel de parti ale lumii. Prefer sa ma inchid intr-o lume de basm sau o lume fanastica decat sa fiu in una in care peste tot pandesc lei si shacali, gata gata sa te doboare la cea mai mica greseala.
Prefer sa nu ma maturizez niciodata decat sa fiu o marioneta a sistemului infectact cu toate aceste marsavii ale vietii.

We are the same

Zi de luni si zi de 13. Tocmai bine s-a nimerit ce pot sa zic. Super tare. O zi cu ghinion mai mare ca asta nici ca se putea.
O mare plictiseala, dar si daca iesi afara tot nu ai ceva de facut pentru ca e Luni, prima zi a saptamanii, pe care eu o urasc din tot sufletul.
Superstitia spune ca , asa cum incepi Lunea asa o sa iti mearga toata saptamana. In cazul meu o sa mearga prost rau de tot. Numai cu stat in casa si privit pe pereti.
Unde s-au dus zilele cand pierdeam orele pe afara si atunci faceam ceva. Nu doar stateam in parculet uitandu-ne unii la altii.
Rutina asta devine plictisitoare la un moment dat. Te scarbesti de locul ala, vrei sa il schimbi. Dar cand esti prins in lanturi de decizia celorlalti ce poti sa faci? Sa pleci singur de nebun? Nu merge asa. Am mai practicat sportul asta si nu e bun deloc.

Concerte

Imi bag picioarele in ei de bani ca acum ii ai acum nu ii mai ai.
Imi doream asa de mult sa merg la concertul Scorpions de nu stiu cand. Dar din cauza banilor nu am cum. Si o sa fie azi. La naiba.
Apoi , maine o sa fie Bon Jovi. Nici la asta nu o sa am cum sa ma duc tot din aceeasi cauza. Banii.
Ma oftic enorm, dar am un plan la concertul lui Bon Jovi. O sa ma duc si o sa stau la fantani sa il ascult. Nu vreau neaparat sa il vad. Sa il ascult si imi e de ajuns. O sa fiu cea mai fericita.
Abia astept macar pe la el sa ma duc, ca la restul nu am nici o sansa oricat de mult as vrea.
Asta e. Nu am ce sa fac decat sa ma multumesc cu ce pot sa primesc.

World Around Me

Mi-a placut enorm de mult placa asta. “Nu ne-am gandit”. Hugh! Cum bai nene sa nu te gandesti sa o chemi si pe proasta aia care va considera prieteni buni si care sta in casa asteptand sa o sunati sa ii spuneti unde sa va vedeti. Halal prieteni v-ati dovedit. Poate nu toti, nu stiu cine a fost afara si cine nu, dar in mare parte toti au o vina in chestia asta. Nici unul nu s-a gandit. Hai sa fim seriosi. Pe cine vreti sa mintiti. Eu insa ar trebui sa ma gandesc sa va chem pe toti. Nu mai merge asa nenica. Imi pare totusi rau ca mi s-a confirmat multe lucruri pe care eu speram sa nu fie adevarate. Dar uite cum se intampla si tocmai alea apar. Si tocmai de la persoanele la care ma asteptam cel mai putin. Ma amuza lucrul asta, dar nu stiu de ce. Poate oi fi masochista si imi place sa ma ranesc singura. Habar nu am, dar cam asta inteleg pana in acest moment. Bun, nu e nici o problema. Daca s-a inceput cu chestii de genu, nici o problema. Atunci si eu voi schimba foaia si ma voi comporta ca atare cu lumea. Cine citeste si se simte e problema lui. Sincer, in momentul de fata am devenit indiferenta la ceea ce o sa creada lumea despre mine. Asta deja este bataie de joc. Daca nu mai vroiati sa fiu in gasca cu voi trebuia sa imi spuneti. Credeti-ma ca de cele mai multe ori mai bine ii spui omului in fata ce ai de zis decat sa vorbesti pe la spate. Asta mi se pare cel mai josnic lucru posibil. In fata ii esti prieten si toate cele, iar pe la spate nu sti cum sa-l injunghii mai bine. Nu se face asa ceva.

Dar cum lumea nu prea se gandeste si la cei din jur ci doar la ei insisi, dand dovada de egoism si de ipocritie. Ma scarbeste lucrul asta, dar ma amuza totodata pentru ca s-a intamplat din partea cui nu ma asteptam chiar deloc. Dar e bine de stiut ca aparentele inseala in majoritatea cazurilor. Ma bucur ca am reusit sa ii vad asa cum sunt de fapt. Ipocriti si egoisti.

Peace to all!

Nu stiu ...

Nu ar trebui sa fiu egoista. Ar trebui sa ma bucur pentru anumite lucruri, dar nu pot. Doare prea rau indiferenta. Oricat de mult as incerca sa par a fi tare si sa ma bucur pentru altii, nu pot. Se vede ca oarecum e fals. Sau cel putin doar eu vad. Simt cum ma sting pe zi ce trece pe dinauntru din cauza la chestia asta.
Incerc sa zambesc cand eu vreau de fapt sa plang. Incerc sa tac cand de fapt vreau sa urlu. Incerc sa nu fac vreo miscare gresita cand de fapt vreau sa fac mult. Incerc sa fac nimic cand de fapt vreau sa fac ceva.
Nici eu nu inteleg ce vreau sa spun prin asta sau poate da. Sunt prea confuza la ora asta pentru a mai intelege ceva. Mi-as dorii o ploaie cu fulgere si tunete care sa rupa cerul in doua, iar eu sa stau in mijlocul picaturilor de ploaie si sa incerc sa uit totul. E posibil? Sau exista sansa sa ma trazneasca fulgerul?
Nu cred ca ar fi panica de lucrul asta pentru ca nu cred ca mi-ar simtii careva lipsa. Poate doar o parte din familie, dar restul nu cred. Nici macar nu ar observa ca nu mai sunt. Oare daca as supravietui ar venii sa ma viziteze careva la spital? Sa imi aduca o prajitura sau macar sa dea cu prezenta?
Ce idei imi vin in cap , dar nu pot sa mi le scot altfel. Asta zboara in mintea mea in momentul asta si multe altele si nu stiu ce sa cred. Stiu ce sa simt. Nu stiu ce sa fac. Sunt absenta de lumea din jurul meu. Si se pare ca si ei de mine.
Sunt in plus. Asa ma simt ori de cate ori ies din casa. Ce sunt eu de fapt? Ce reprezint? Doar un spirit ce e captiv intr-un corp ce face umbra pamantului? Nu cred ca va putea sa imi raspunda nimeni la intrebarea asta. Sau daca ar raspunde nu mi-ar spune ce inseamna ci doar ce ar crede el despre asta. Nimeni nu stie un raspuns concret, batut in cuie. Lucrurile de genu nu au un DEX al lor pentru a afla semnificatia.
Mi-ar placea sa nu mai simt nimic. Sa fi imuna la astfel de chestii. Oare atunci ce fel de persoana as fi? Sigur o acritura cum sunt babele din tranvaie. Acum incerc sa fac haz de necaz ca sa nu ma simt si mai naspa decat ma simt.
Pentru ce sa ma mai strofoc atat cand vad ca nu am de ce. Cand vad ca degeaba fac ce fac pentru ca nimeni nu observa si nimeni nu apreciaza. Sunt luata doar ca o simpla prietena si nimic mai mult. Atata tot. Pentru asta sa fi fost eu facuta? Sa impart si capra si vaca atunci cand sunt dispute?
Uneori mi-as dorii sa ma transform intr-un animal, de preferinta lup, si sa fug in padure, sa alerg de nebuna. Sa nu stie nimeni de mine si sa nu ma cunoasca nimeni. Sa pot admira natura in splendoarea ei fara ca cineva sa ma critice.
Asa de simplu si de frumos ar fi.
Insa, din pacate astea sunt doar vise. Realitatea e mult mai rea decat credem noi. Oricat de mult ne-am chinui sa o facem sa para buna, mereu ne vom lovii de ceva si vom vedea adevarata fata a realitatii. Intunecata si plina de greutati.