Wishing Stars

Wishing on a Star

Asculta mai multe audio diverse


Astazi cum stateam pe banca tragand absenta din tigare, privind fumul cum este luat de vant pe sus am fost surprinsa sa vad o stea cazatoare. Fara sa imi dau seama am inchis ochii si mi-am pus o dorinta. Una prosteasca , dar mi-am pus-o cu gandul ca poate asa s-o implinii. Abia apoi stateam si ma gandeam daca lucrurile pe care ti le doresti atunci cand vezi o stea cazatoare chiar se implinesc. Stiu, e absurd, dar eu cred in diferite lucruri, iar asta nu ar fi primul din ele. Sunt multe altele, dar printre care si asta. Chiar daca nu mi s-a implinit nici o dorinta care mi-am pus-o pana acum, speranta moare ultima. Si pana acum nu am vazut decat foarte putine stele cazatoare. Pe multe nici nu apucam sa le vad. Si normal pentru ca dorinta (vezi domne) sa se implineasca cu adevarat, trebuie sa vezi tu steaua cazatoare.

E ciudat sa cred in asa ceva, dar pur si simplu imi face mintea sa zboare pe alte locuri facandu-ma sa ma gandesc ca poate imi va merge si mie mai bine. Ma simt parca secatuita de putere sa mai rad si sa tin capul sus cand eu de fapt vreau sa plang si sa urlu de nervi. Ma simt neputincioasa ca nu ma pot ajuta cu mare lucru pe mine insami cu ceva pentru a-mi fi mai bine. Desi as putea, dar pentru a face asta ar trebui sa devin mai lipsita de sentiment, adica o scorpie, iar eu nu sunt genul.
Nu stiu cum dracu se face ca toate scorpiile au noroc in toate si le merge bine, dar mie imi merge din ce in ce mai prost. Nu stiu ce se intampla, dar asta e "norocul" meu cel mai pretios care nu vrea sa ma paraseasca de nici o culoare. Se tine ca raia de mine.
Vreau sa fiu indiferenta si sa nu mai pun la suflet tot ceea ce se intampla in jurul meu, dar nu pot. Stiu ca nu exista "nu pot" ci "nu vreau" (parca am mai scris astai intr-un post mai vechi, dar nu conteaza o spun din nou), dar cateodata se aplica si prima varianta.
Sunt slaba la capitolul asta si sunt constienta de lucrul asta, dar nu pot ascunde acest lucru. Tac, tac, tac, dar pana cand. Se umple paharul rabdarii si in final da pe afara. Ii ajunge. Ajunge.
Nu cred ca toate lucrurile paranormale sunt adevarate , dar unele ma incred cu mare tarie. Lasand la o parte stelele cazatoare care niciodata nu au dat roade la dorintele mele. Si nu erau exagerate. Erau chiar simple, dar cum mereu se intampla la fel cu mine deja nu ma mai mira. Dar culmea eu tot cred in asa ceva. As vrea sa dau timpul inapoi sau sa il opresc pentru putin si sa ma bucur de lucrurile din jur la maxim fara sa ma stresez ca nu am timp de toate.

Aberez deja si asta nu e bine. Ca de obicei la astfel de ora ma apuca filozofia. Dar deh, mai trebuie sa mai scriu si eu ceva pe aici ca sa umplu pagina sa nu zica lumea ca am murit sau ceva de genu. Desi nu m-ar mira sa creada asta. Pentru ca daca eu nu dau un semn de viata nimeni nu se intereseaza. Se mai trezeste unul din an in paste sa faca acest pas imens de a ma suna si vedea ce fac. Dar in rest nimic mai mult. Si ce e haios ca ma amuza chestia asta. Ma amuza rau de tot, ironic vorbind.
Revenind la ideea cu stelele cazatoare. Se mai spune despre ele ca atunci cand una cade cineva s-a stins din viata. O fi adevarat sau nu, habar nu am. Tot ce stiu e ca e foarte frumos momentul cand vezi una sau daca ai norocul sa vezi mai multe si mai bine.
Inca o idee si inchei pentru ca e cam tarziu si o sa trebuiasca sa ma trezesc de dimineata (ce urasc eu cel mai mult pe lumea asta). Lumea si-a pierdut din unele obiceiuri vechi, mai exact din copilarie. Uitand de toate bucuriile de pe vremea aceea. Ce ne facu sa zambim si ce ne faceau sa radem cu gura pana la urechi. Acum astfel de lucruri sunt explicate stintidic. Ploaie de meteoriti sau doar unu in cazul de fata. Toate au o explicatie fata de vremea cand eram mici cand nu stiam totul si ne puneam mii si mii de intrebari despre lucruri banale.
Poate dorintele nu devin realitate, dar un lucru stiu sigur. Lucrurile insignificante din copilarie nu se uita. Ele revin in prezent amintindu-ne ca nu totul are o explicatie si ca merita sa credem si sa ne imaginam tot felul de lucruri imposibile. Cel putin asta cred eu.