Speed....

Nu ma pot satura de melodia superba din filmul Fast and Furios 5 . Si ma face sa imi doresc sa am cat mai repede masina sa pot da muzica la maxim si sa conduc. Deci de cand cu filmele si plimbarile pe la curse sunt inebunita de ele. Mai ales de masini. Sunt geniale! Si de sunetul pe care il scot cand accelereaza si toate cele este imbatator. Ca un drog. Ce dracu, mai ceva ca un drog.
Daca s-ar putea sa fie curse in fiecare zi si fara sa apara politia sa strice tot, nu cred ca as mai pleca acasa. Numai pe langa ei as sta sa ii privesc cum dau liniute, cum fac drifturi si toate cele. Chiar daca strazile noastre nu sunt cine stie ce minunatii, se pot face destule. In special intreceri.

Wishing Stars

Wishing on a Star

Asculta mai multe audio diverse


Astazi cum stateam pe banca tragand absenta din tigare, privind fumul cum este luat de vant pe sus am fost surprinsa sa vad o stea cazatoare. Fara sa imi dau seama am inchis ochii si mi-am pus o dorinta. Una prosteasca , dar mi-am pus-o cu gandul ca poate asa s-o implinii. Abia apoi stateam si ma gandeam daca lucrurile pe care ti le doresti atunci cand vezi o stea cazatoare chiar se implinesc. Stiu, e absurd, dar eu cred in diferite lucruri, iar asta nu ar fi primul din ele. Sunt multe altele, dar printre care si asta. Chiar daca nu mi s-a implinit nici o dorinta care mi-am pus-o pana acum, speranta moare ultima. Si pana acum nu am vazut decat foarte putine stele cazatoare. Pe multe nici nu apucam sa le vad. Si normal pentru ca dorinta (vezi domne) sa se implineasca cu adevarat, trebuie sa vezi tu steaua cazatoare.

E ciudat sa cred in asa ceva, dar pur si simplu imi face mintea sa zboare pe alte locuri facandu-ma sa ma gandesc ca poate imi va merge si mie mai bine. Ma simt parca secatuita de putere sa mai rad si sa tin capul sus cand eu de fapt vreau sa plang si sa urlu de nervi. Ma simt neputincioasa ca nu ma pot ajuta cu mare lucru pe mine insami cu ceva pentru a-mi fi mai bine. Desi as putea, dar pentru a face asta ar trebui sa devin mai lipsita de sentiment, adica o scorpie, iar eu nu sunt genul.
Nu stiu cum dracu se face ca toate scorpiile au noroc in toate si le merge bine, dar mie imi merge din ce in ce mai prost. Nu stiu ce se intampla, dar asta e "norocul" meu cel mai pretios care nu vrea sa ma paraseasca de nici o culoare. Se tine ca raia de mine.
Vreau sa fiu indiferenta si sa nu mai pun la suflet tot ceea ce se intampla in jurul meu, dar nu pot. Stiu ca nu exista "nu pot" ci "nu vreau" (parca am mai scris astai intr-un post mai vechi, dar nu conteaza o spun din nou), dar cateodata se aplica si prima varianta.
Sunt slaba la capitolul asta si sunt constienta de lucrul asta, dar nu pot ascunde acest lucru. Tac, tac, tac, dar pana cand. Se umple paharul rabdarii si in final da pe afara. Ii ajunge. Ajunge.
Nu cred ca toate lucrurile paranormale sunt adevarate , dar unele ma incred cu mare tarie. Lasand la o parte stelele cazatoare care niciodata nu au dat roade la dorintele mele. Si nu erau exagerate. Erau chiar simple, dar cum mereu se intampla la fel cu mine deja nu ma mai mira. Dar culmea eu tot cred in asa ceva. As vrea sa dau timpul inapoi sau sa il opresc pentru putin si sa ma bucur de lucrurile din jur la maxim fara sa ma stresez ca nu am timp de toate.

Aberez deja si asta nu e bine. Ca de obicei la astfel de ora ma apuca filozofia. Dar deh, mai trebuie sa mai scriu si eu ceva pe aici ca sa umplu pagina sa nu zica lumea ca am murit sau ceva de genu. Desi nu m-ar mira sa creada asta. Pentru ca daca eu nu dau un semn de viata nimeni nu se intereseaza. Se mai trezeste unul din an in paste sa faca acest pas imens de a ma suna si vedea ce fac. Dar in rest nimic mai mult. Si ce e haios ca ma amuza chestia asta. Ma amuza rau de tot, ironic vorbind.
Revenind la ideea cu stelele cazatoare. Se mai spune despre ele ca atunci cand una cade cineva s-a stins din viata. O fi adevarat sau nu, habar nu am. Tot ce stiu e ca e foarte frumos momentul cand vezi una sau daca ai norocul sa vezi mai multe si mai bine.
Inca o idee si inchei pentru ca e cam tarziu si o sa trebuiasca sa ma trezesc de dimineata (ce urasc eu cel mai mult pe lumea asta). Lumea si-a pierdut din unele obiceiuri vechi, mai exact din copilarie. Uitand de toate bucuriile de pe vremea aceea. Ce ne facu sa zambim si ce ne faceau sa radem cu gura pana la urechi. Acum astfel de lucruri sunt explicate stintidic. Ploaie de meteoriti sau doar unu in cazul de fata. Toate au o explicatie fata de vremea cand eram mici cand nu stiam totul si ne puneam mii si mii de intrebari despre lucruri banale.
Poate dorintele nu devin realitate, dar un lucru stiu sigur. Lucrurile insignificante din copilarie nu se uita. Ele revin in prezent amintindu-ne ca nu totul are o explicatie si ca merita sa credem si sa ne imaginam tot felul de lucruri imposibile. Cel putin asta cred eu.

Goodbye my friend, goodbye

Ce nu suport pe lumea asta de aia dau. Sa fiu a naibii daca se poate sa nu ma impiedic de tot felul de specimene pe care pur si simplu le urasc din tot sufletul meu.

Nu suport persoanele mincinoase. Nu cele care mint putin si pentru o cauza buna sau ceva de genu. Nu, pentru ca si eu fac parte din acea categorie. O minciuna spusa la timpul ei atunci cand trebuie poate face mai mult bine decat adevarul. Dar nu la acel tip de minciuna ma refer ci la acele minciuni care sunt inflorite. Persoane care mint de ingheata izvoarele, mai pe romaneste. Mi se pare cel mai absurd lucru sa minti pentru a te da mare. Hai sa fim seriosi. Stim cu totii ca minciuna are picioare scurte si ca nu tine mult. Mai ales daca le infloresti de te minunezi si tu la urma de ceea ce ai putut sa zici. Ok, minti dar minte ma nene cu masura. Dar cel mai aiurea mi se pare sa iti minti pana si prietena. Chiar crezi ca e atat de proasta incat sa te creada? Ea te cunoaste mai bine, mai ales daca aveti ceva vechime in relatia voastra. Crezi ca o impresionezi? Nu, crede-ma ca nu. Se va duce, intr-un final, relatia voasta la gara. Sa va dau un sfat mai baieti. Nu va mintiti iubitele cu care sunteti de ceva timp impreuna pentru ca ele ajung sa va cunoasca foarte bine. Fetele au un simt de observare mai dezvoltat ca voi. Si acelasi lucru il zic si la fete. Nu fac diferente pentru ca nici ele nu sunt mai breze.

Un alt lucru care ma deranjeaza sunt persoanele idioate si tampite, care nu au pic de initiativa si care sunt paralele cu lumea care ii inconjoara. Cele care cred ca se face mereu cum vor ele intr-o relatie. WRONG!! Intr-o relatie se face ce le place la ambii parteneri pentru ca daca balanta s-ar declina la un moment dat se va rasturna si adio relatie. Dar baietii cum sunt animale si au testosteronul ridicat mai greu poti comunica cu ei. Nu mereu ce-i drept, dar culmea cand trebuie sa comunici atunci este gradul de testosteron cel mai ridicat. Cum se face asta, nici eu nu stiu. Se cred cei mai tari din parcare si ca ei sunt cocosii, dar sunt de fapt prosti. Nu toti, asta ca informatie. Rar mai gasesti baieti cu capul pe umeri. Aia sunt specimene pe cale de disparitie si cine da peste unul din specia asta a traz lozul cel norocos. Si la fete se aplica chestia asta. Dar vai de mine si cat de bine se aplica la ele. Cand de dusa cu pluta sa fi sa ii impui sute de reguli cand esti intr-o relatie cu el. Nu a intrat la inchisoare cand te-a cunoscut sa sti. Are dreptul la libertate. Desigur, nu la fel ca un burlac, sa nu vi se urce la cap, dar nici sa il ti in lesa. E chiar absurda ideea asta. Fac ei destule compromisuri, nu au nevoie de suplimenti de la voi. Puteti sa va bateti gura degeaba ca intr-un final zic ca voi, dar tot ca ei fac. Asa ca vati pierdut timpul batandu-va gura degeaba. Ce nu mai inteleg este cu schimbarea caracterelor la baieti odata ce va cazut in plasa. Daca nu va placea de el cum e si cum se comporta de ce l-ati mai luat? Trebuia sa il lasat la o alta fata care l-ar fi placut pentru ceea ce e. Dar stiu ca atunci cand casuna la o fata pata pe un baiat atunci el nu mai e o persoana ci e asociat cu un obiect de shopping care e un MUST HAVE STUF. Tipic fetelor ce pot spune. Sunt fata, dar eu nu ma manifest in halul asta. Adica nu sunt atat de nebuna sa imi stric o relatie doar pentru ca vezi domne nu-mi convine unele lucruri la prietenul meu. Parca ar fi un catelusi care trebuie dresat. In fine, trecand peste ideea asta ajungem la penultima idee. Nu mai e mult, stati linistiti.

Urasc dramatizmul. In orice fel de relatie. De prietenie, de iubire, de familie, il urasc. Mi se pare cea mai penala arma posibila. Imi provoaca mila persoanele care o folosesc. Sincer. Recunosc, si eu il mai practic, dar nu pana la momentul de enervare si de exagerare. Exista o limita frate. Cum si pentru alte lucruri exista o limita si pentru asta exista. Viata nu se termina niciodata intr-un anumit punct culminant. Acela e doar un pasaj dintr-o poveste din alte mii ce vor mai urma. Melodramatizarile nu ajuta cu nimic dragii mei, mai ales fetelor. Poate unele ati avut norocul sa functioneze, dar baietii din ziua de azi se lasa mai greu impresionati (mai si rimeaza) de astfel de gesturi. Ii duc la disperare pe unii si chiar nu mai continua nici o relatie cu voi. Asa ca mai usor cu astfel de actiuni.

Ajungand si la ultima idee ca deja am scris prea mult si sunt cam in intarziere si sigur ma vor injura prietenii ca i-am facut sa astepte. Ultima idee este ilustrata printr-un sfat de la o persoana care a cunoscut toate cele scrise mai sus. Un raspuns din partea voastra ar fi, dar cine nu le-a cunoscut. Stiu, ca mai majoritatea oamenilor au sansa minunata de a avea astfel de cazuri, dar eu doar le reamintesc. Imi place sa comentez ce pot sa fac.

Bucurati-va de ceea ce aveti asa cum este. Fara schimbari, fara melodramatizme si alte chestii pentru ca ele nu va ajuta la nimic. Mintiti dar cu masura si cu cap. Fara exagerari pentru ca nu sunt bune. Tot ce va aduc sunt ignoranta sau evitare din partea celor din jurul vostru. Asa ca mai moale. Ganditi inainte sa actionati, nu va mai aruncati ca magarul in ceata. Nici voua nu v-ar placea asa ceva. Si dupa cum suna si proverbul …. Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!

Love ya all!

Absent

Nu mai am ce sa comentez. Viata in sine este cu susul in jos, iar eu o iau pe aratura de prea multe ori ca sa mai imi placa ceea ce vad zi de zi. Nu mai inteleg nimic din tot ceea ce se intampla in jurul meu, iar chestia asta ma enerveaza la culme. Toate se petrec prea repede pentru a mai reusi sa imi dau seama de ceva anume. Sunt in urma rau cu noutatile.
Parca ceea ce am avut langa mine se destrama incetul cu incetul lasand doar o urma prafuita aceea ce a fost odata.
Stiu, nu are deloc sens postarea asta, dar sincer nici nu imi pasa. Nu asta imi era intentia. Nu vroiam sa scriu ceva care sa fie inteles de nimeni. Pur si simplu simteam nevoia sa scriu ceva. Orice, numai sa nu ma mai gandesc la diferite chestii ciudata si idioate.
Sunt blonda sub acoperire, sunt perfect constienta de chestia asta, mai am si eu momente de genu cand ma ia gura pe dinainte si spune ce gandesc desi nu ar fi trebuit. Dar nu am ce sa fac. Asta sunt eu si nu pot schimba lucrul asta.
Vreau sa fiu rea si sa nu mai imi pese de nimeni si nimic. Sa nu mai tin cont de ceea ce vorbeste lumea in jurul meu, dar nu pot. Nu pot fi o scorpie ca alte persoane care o fac fara nici o retinere. Am constiita, spre deosebire de alte persoane, care ma enerveaza la culme pentru ca nu pot sa fac nimic riscant din cauza ca ma bate in ceafa atragandu-mi atentia ca "nu e bine ce faci... vei face pe alti sa sufere ... renunta la idee". Si ce e mai aiurea e ca cedez. Cedez in fata ei lasandu-mi fericirea sa zboare departe de mine pentru ca alti sa fie bine. Adica, renunt la mine in favoarea altora.
Astea sunt lucruri care ma enerveaza la mine cel mai mult. Sunt prea buna cu lumea din jur, dar in final tot eu pic de proasta. Mi-as dorii ca macar odata lumea din jurul meu cu care am fost buna sa se gandeasca si la mine o secunda sau un minut, de mai mult nu am nevoie si sa faca si eu un imposibil si sa ma ajute asa cum i-am ajutat si eu in multe cazuri. Renuntand la nevoile lor.
Dar stiu ca asa ceva e imposibil pentru ca omul prin natura lui este egoist, iar lucrul asta nu se va schimba niciodata. Vrea sa primeasca ajutor dar nu da inapoi. Vede ca esti bun cu el si esti mereu alaturi in aproape toate cazurile, dar atunci cand ai tu nevoie el iti intoarce spatele, prefacandu-se ca nu te cunoaste. Iar lucrul asta ma scoate din minti pentru ca eu nu pot sa fiu la fel. Sunt patetica si stiu ca suna ca si cum mi-as plange de mila. Poate asa o fi. Nici eu nu stiu. Poate doar sunt buna sa fac umbra pamantului si sa consum oxigenul degeaba, habar n-am.
De multe ori stau in casa ascultand muzica si ma gandesc cum ar fi daca as suferi vreun accident. Oare ar venii careva in vizita la mine? S-ar simtii unul sa vada ce mai fac? Cum ma simt? Pentru ca mi se pare ca doar asa pot afla care imi sunt prietenii care tin la mine si care nu.
Am luat-o grav pe aratura exact ce spuneam, dar astea sunt gandurile care imi misuna prin minte si care ma framanta de ceva timp. Oare sunt si eu importanta in vreun fel? Ar suferii cineva daca eu as fi in spital, in afara de familie? Dar daca stau mai bine sa ma gandesc, o parte din familie nici nu ar intreba de mine. Cred ca sigur s-ar bucura daca eu nu as mai fi sau nu. Ca asa nu ar mai avea despre cine sa tot barfeasca si nu le-ar convenii. Eu cred in continuare in schimbare, chiar daca ma amagesc singura, dar cred. Este singurul lucru care mi-a mai ramas. Sa cred ca intr-o buna zi se va intoarce roata si in favoarea mea. E o speranta de care tin strans.
Eu singura nu pot schimba lumea asta ipocrita in care traim. Ma depaseste din punct de vedere al fortei necesare pentru a reusii asta. Oricat de mult as vrea eu nu voi reusii singura. Si din cate am observat, sunt cam singura. Dar cum am mai spus, speranta moare ultima. Poate intr-un viitor indepartat nu voi mai fi singura.
I never lost my faith, but in the end I lost my power ....

Bad Things with you

Scrisori#1#2#3 …. randuri crestate de timp

SCRISOARE – EA

Stiu ca poate ti se pare o prostie ceea ce vei citii, dar macar imi poti acorda aceste minute pretioase pentru mine. Nu va dura mult si nu iti vei irosii timpul tau pretios degeaba.

Recunosc, sunt foarte incapatanata si poate de cele mai multe ori prostuta sau cum mai spun eu “blonda sub acoperire” Ai zambit la aceasta afirmatie, sunt sigura. Asa faceai mereu cand vorbeam. Afisai un zambet pe care eu il adoram si care imi lumina ziua.

Imi placeai pentru ca ma surprindeai in fiecare zi. Mereu era ceva nou cand ne intalneam. Nu exista monotonia zilelor ploioase sau friguroase pe care le petreceam mai mereu in casa, in fata semineului. Ne vedeam si ma faceai sa uit de orice problema, bucurandu-ma pe deplin de acel moment.

Am riscat si am pierdut, dar macar sufletul si inima imi sunt mai linistite cunoscandu-ti raspunsul. Ar fi durut mult mai tare daca tacam asa cum spusese toata lumea. Dar eu le-am ascultat si le-am eliberat din acea furtuna amagitoare.

Te-ai plictisit nu-i asa? Mai am doar cateva randuri si apoi poti arunca aceasta foaie sau o poti arde in semineul din sufragerie la care ne-am incalzit o iarna intreaga. O bucatica din amintirea tta a ramas in schimb undeva adanc intr-un coltisor al inimii.

Regret doar un singur lucru si anume ca te-am lasat sa pleci asa usor cand puteam sa lupt in continuare pentru tine, dar deja ma dadusem batuta cand vedeam cat de distant erai cu mine. Am crezut ca e mai bine asa, dar nu a fost. Cel putin pentru mine.

Sper totusi sa fi bine, sanatos si vesel asa cum te stiu eu. In ciuda intamplarilor dintre noi nu-ti port pica. Ma bucur ca am putut trai acele clipe minunate alaturi de tine. Acum sunt mai linistita ca am clarificat oarecum situatia.

Te-am iubit, te iubesc si te voi iubii mereu. Ai fost si vei ramane prima mea dragoste si regret ca nu ti-am putut zarii chipul pentru ultima oara.

Te sarut cu drag,

o straina

SCRISOARE – EL

Chair nu m-am plictisit citind scrisoarea, ba din contra m-a facut sa imi amintesc cu zambetul pe buze de acele amintiri frumoase. Nu stiu nici eu cum s-a terminat totul. Ma gandesc la ce a fost atunci si nu imi pot da seama ce a fost in capul meu. A fost un moment prost pentru mine sau poate nu eram pregatit de o relatie mai serioasa si aveam nevoie de o pauza.

Si eu regret despartirea noastra. Stiu si recunosc, am fost un prost insa din pacate nu mai putem da timpul inapoi. Tot ce putem este sa privim inainte, nu? Asta daca ai fi dispusa sa ierti un magar cu “fata de bidon turtit” asa cum imi spuneai tu. Cred ca si tu zambesti acum, nu stiu sigur. Adevarul e ca tu mai cunoscut mai bine decat ma cunosteam eu. Mi-as dorii sa te revad si sa depanam amintiri legate de noi.

Imi cer scuze pentru raul provocat in trecut. Nu aveam intentia asta. Nici eu nu stiu ce a fost in mintea mea. Sper doar ca vei accepta invitatia mea.

Cu drag,

un strain

SCRISOARE – ANONIM

Prea tarziu ti-ai dat seama ce ai avut langa tine si cat de mult ai pierdut. Din pacate nu te mai poti vedea cu ea din cauza ca nu iti va raspunde la scrisoare. Nu o va primii niciodata din cauza ca nu mai e printre noi.

Durerea provocata nu mai poate fi stearsa. E mult prea tarziu pentru regrete. Chiar a trebuit sa dispara din lumea asta ca sa iti dai seama cat de valoroasa si importanta a fost? Ma uimeste ipocritia ta. Nu ai meritat nici o lacrima de a ei sau vreun suspin.

Impacate cu gandul ca acum ai pierdut-o pentru totdeauna. Daca tot zici ca inca mai ti la ea sufera cu a suferit si ea dupa tine. Plange si tu cum a plans si ea seri la rand. Poti? Nu poti. Stiam.

Te-ai socat deja? Ma bucur. Asta patesc persoanele care se joaca cu lumea si care nu stiu sa valoreze ceea ce au langa ei. Asta meriti. La sfarsit oricat de mult ai mai dorii sa repari raul provocat nu se mai poate.

Uita aceasta adresa si numele ei pentru ca nu il vei mai gasii pe nicaieri.

Cu drag, (ironic vorbind)

MORALA

Pretuieste persoana de langa tine in orice clipa si in orice moment al vietii pentru ca intr-o fractiune de secunda s-ar putea sa o pierzi pentru totdeauna. Si atunci vei regreta enorm.

Mi-as dorii

Mi-as dorii sa porneasca o furtuna acum si sa stearga tot ce a fost si s-a intamplat. Era mai bine daca imi tineam gura, dar cum o am mare cat o casa nu am putut.

Dupa cum spuneam, nu prea am noroc in chestii de genu. Mereu dau cu bata-n balta si pe urma imi pare rau. Te-am ametit si acum nu mai intelegi nimic, stiu asta si te inteleg. Mi-as dorii sa fi fost altfel si sa nu fim cum suntem acum.Mi-as fi dorit sa fiu mai tare sa pot face lucruri fara sa ma gandesc la tot felul de lucruri, dar nu pot. Am stat si m-am gandit ca e mai bine sa spun tot pentru a-mi putea limpezii capul, dar nici asa nu am reusit. Ba mai mult, e mai rau acum.

Mi-as dorii sa spun fara sa imi fie frica ca "Te iubesc!"