Viscolul ce se anunta va bate printre aceste randuri si aceste ganduri inghetandu-le. Sper sa le duca departe, sa ma scape de ele pentru ca nu mai le suport. Prea multe lucruri se intampla din cauza carora ma scufund intr-un pustiu sufocant. Nu mai vreau sa traiesc cu frica asta in san gandindu-ma ca daca fac vreun pas gresit iar o dau in bara rau de tot cum am facut-o pana acum. De ce dracu nu pot sa am si eu o viata linistita cum banuiesc ca are aproape toata lumea. Am specificat, aproape toata lumea. Ale mele ma depasesc. Sunt prea complicate pentru mine si mintea mea inchisa.
Sincer, imi e foarte greu sa ma abtin sa comentez. Multi imi zic sa nu o fac. Sa spun ce ma doare, ce am pe suflet. Dar nu e asa de simplu pe cat pare. Pentru ca daca incep sa comentez fac rau persoanei la care tin enorm si care sufera si ea la fel de mult ca mine. Poate chiar mai mult pentru ca pe ea o trage toata lumea la raspundere. Si nu e corect. M-am saturat sa vad cum toti sar pe ea cu gura mai rau ca pe un caine. Nu pot, ma doare sufletul. E mama. Singura problema e ca ea nu ma lasa. Si asta iar ma oftica cel mai mult. Ma abtin din cauza ei, dar deja s-au adunat mult prea multe. Prietenii m-au tradat. Ma rog, o parte din ei pe care ii credeam cei mai apropiati. O alta parte din viata mea care vreau sa fie inghetata de viscol si sa nu mai imi aduc aminte.
Am fost ranita de prea multe ori. Si desi zic ca nu voi mai face aceeasi greseala, culmea continui sa o fac. Oi fi batuta in cap. Nu stiu. Dar sincer cateodata imi vine sa ma arunc in fata la o masina sau alta modalitate de a murii sa scap de tot infernul asta pe care il traiesc si pe care il numesc viata mea. Tot ce vreau si eu este sa fie ok in familie asa cum am vazut la multe altele. Discutii de bani si ca e criza , asta are toata lumea. Dar discutiile de vinovatie a mortii unei persoane e cu totul altceva. N u suntem singurlele care trebuie sa fim alaturi ci si restul, dar ei ne scot pe noi vinovate ca de fiecare data.
Viata mea e un haos total si se pare ca nu se opreste din a trimite piedici. Ma dezgusta viata in sine. Zile bune nu prea ai deloc, insa rele. Mama, mama! Alea vin cu caruta, cu sacul de parca ar fi cadouri de craciun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu