Mai nimic ...

N-am subiect despre ce sa scriu ...
E o zi plictisitoare in care vremea ma tine captiva in casa unde e cald si bine
Credeam ca o sa se incalzeasca macar putin si sa scapam de gerul asta nesuferit care ne face viata sociala imposibila.
Am o stare de moleseala care nu ma lasa sa ma bucur nici macar de o tigare, care inainte era mereu un moment de binedispunere. Acum e doar un reflex care se petrece in slow-motion si care nu mai imi lasa nici o satisfactie.
Cred ca intr-un final o sa ajung sa ma las de fumat. Pe criza asta economica nu mai am bani de tigari si plus de asta, acum, a devenit doar un obicei, un reflex. Faptul ca imi scot o tigare din pachet si mi-o aprind cand sunt la o terasa cu prietenii si bem suc sau bere nu ma mai incalzeste cu nimic. Parca nu mai imi place.
Totul e prea monoton. Oricat as vrea sa incerc sa schimb starea asta si sa fac mereu ceva nou in fiecare zi, nu prea imi iese. E in zadar. Zi de zi fac acelasi lucru. Un alt reflex dar care din pacate imi cheltuie banii si nu imi foloseste la nimic. Doar pe moment, atat.
Imi storc creierii mereu si nu mai am idei pe care sa le pun in practica. Le-am uzat pe toate.
E aiurea rau starea asta de moleseala. Tot ce vrei sa faci e sa lenevesti in pat sau sa dormi.
In momentul asta imi doresc o aspirina sau ceva de dureri de cap pentru ca de la cazatura de ieri si acum mai am sechele cum s-ar spune. Durerea persista, a naibii si nu vrea sa ma lase dracu odata.
E 6:20 si nu am nici un plan de o ieseala. Stau in casa imi ma holbez la ecranul calculatorului, cu pagina de Google sau de Youtube in fata si nu stiu ce vreau sa fac. Si pe langa asta mai scriu si aici niste aberatii.
Parca as fi high. Totul mi se pare atat de banal si totusi atat de complex.
Am luat-o razna. Nu e bine. Trebuie neaparat sa ies din casa sa imi oxigenez creierul macar pentru cateva minute ca altfel o sa o iau razna.
Se si vede ca deja am inceput dupa postul asta despre nimic ...
Sunt ciudata rau la ora asta ...

A naibii gheata!!!

Tocmai acum la spartul targului, cand ajungeam si eu acasa si ziua imi fusese cat de cat ok a trebuit sa intervina gheata masii si sa imi strice ziua provocandu-mi dureri.
Noroc ca nu m-am lovit la cap ca altfel aveam creierii zdruncinati rau de tot.
Dar am o durere de picior ca am cazut fix pe piciorul drept si m-am zgariat si la mana cand am amortizat caderea ca sa nu dau cu capul de asfalt.
O zi super care s-a terminat cu dureri.
Acum miros numai a alifie mentolata [sau chinezeasca, cum zice mama] pe care nu o suport deloc.
Viata mea ma amuza la culme cateodata ...

Pierduta

Viscolul ce se anunta va bate printre aceste randuri si aceste ganduri inghetandu-le. Sper sa le duca departe, sa ma scape de ele pentru ca nu mai le suport. Prea multe lucruri se intampla din cauza carora ma scufund intr-un pustiu sufocant. Nu mai vreau sa traiesc cu frica asta in san gandindu-ma ca daca fac vreun pas gresit iar o dau in bara rau de tot cum am facut-o pana acum. De ce dracu nu pot sa am si eu o viata linistita cum banuiesc ca are aproape toata lumea. Am specificat, aproape toata lumea. Ale mele ma depasesc. Sunt prea complicate pentru mine si mintea mea inchisa.

Sincer, imi e foarte greu sa ma abtin sa comentez. Multi imi zic sa nu o fac. Sa spun ce ma doare, ce am pe suflet. Dar nu e asa de simplu pe cat pare. Pentru ca daca incep sa comentez fac rau persoanei la care tin enorm si care sufera si ea la fel de mult ca mine. Poate chiar mai mult pentru ca pe ea o trage toata lumea la raspundere. Si nu e corect. M-am saturat sa vad cum toti sar pe ea cu gura mai rau ca pe un caine. Nu pot, ma doare sufletul. E mama. Singura problema e ca ea nu ma lasa. Si asta iar ma oftica cel mai mult. Ma abtin din cauza ei, dar deja s-au adunat mult prea multe. Prietenii m-au tradat. Ma rog, o parte din ei pe care ii credeam cei mai apropiati. O alta parte din viata mea care vreau sa fie inghetata de viscol si sa nu mai imi aduc aminte.

Am fost ranita de prea multe ori. Si desi zic ca nu voi mai face aceeasi greseala, culmea continui sa o fac. Oi fi batuta in cap. Nu stiu. Dar sincer cateodata imi vine sa ma arunc in fata la o masina sau alta modalitate de a murii sa scap de tot infernul asta pe care il traiesc si pe care il numesc viata mea. Tot ce vreau si eu este sa fie ok in familie asa cum am vazut la multe altele. Discutii de bani si ca e criza , asta are toata lumea. Dar discutiile de vinovatie a mortii unei persoane e cu totul altceva. N u suntem singurlele care trebuie sa fim alaturi ci si restul, dar ei ne scot pe noi vinovate ca de fiecare data.

Viata mea e un haos total si se pare ca nu se opreste din a trimite piedici. Ma dezgusta viata in sine. Zile bune nu prea ai deloc, insa rele. Mama, mama! Alea vin cu caruta, cu sacul de parca ar fi cadouri de craciun.

Lucruri marunte

Acum sunt intr-o stare in care ascult muzica rock. Mda. Tipic eu ce pot sa spun. Ascult muzica numai dupa starea mea de spirit care e foarte schimbatoare din minut in minut. Acum ascult melodii pop-rock nu chiar rock ca m-ar durea capul ingrozitor dupa aceea si inca mai vreau sa fiu intreaga pentru moment. Am gusturi ciudate la muzica, dar nu e vina mea. Pur si simplu se intampla sa imi placa unele melodii la care lumea se stramba in cele mai multe cazuri sau urla la mine si spun ca ce ascult eu nu se numeste muzica. Poate au dreptate, nu stiu.
Nu am un subiect anume despre care sa vorbesc acum. Doar ma prostesc putin si scriu aici ca sa ma aflu in treaba. Alta ocupatie nu am deocamdata. Poate o sa ma duc sa fumez o tigare ca nu ma mai fumat de cateva ore si pe urma vine tata si nu am chef sa ma prinda si sa imi faca capul calendar. Dar mi se pare ca am ghinion si s-a intors deja de la munca. Super. Mda, exact ce spuneam. S-a intors si iar trebuie sa am grija cand stau in bucatarie. Ce pot sa zic. Asta e cand unii membrii ai familiei au alte idei si conceptii fata de tine. Decat sa te certi si sa stai cateva ore bune pentru niste predici pe care le stii deja mai bine te feresti cat poti. De ce spune restul lumii a inceput sa imi pese din ce in ce mai putin. Mi-am dat seama, mai tarziu ce e drept, ca nimeni nu e ceea ce par. Sunt lapte si miere dar de fapt sunt lava vulcanica care abia asteapta sa erupa si sa te arda de viu. Deh, omul invata din greseli.
Altceva despre mine si viata mea plictisitoare .... hmmmm .... Nu prea cred ca as mai avea ceva de adaugat in momentul de fata. E adevarat ca prea multe lucruri nu mi s-au mai intamplat in ultimul timp , dar nu toata lumea are un subiect in fiecare zi sau ora despre care sa vorbeasca. Mai scrie si el aberatii, cum fac eu acum, ca sa faca timpul sa treaca mai repede.
Tot ce pot spune este ca pentru mine distractia va incepe peste cateva zile. Distractie diabolica. Stiu ca suna aiurea in tranvai dar asa imi place sa o denumesc pentru ca o sa ma distrez pe seama asa zisilor prieteni. Imi ador viata cateodata, chiar daca am spun in ultimul timp ca e de tot cacatul.... este, aici nu am nimic de comentat , dar are si partile ei frumoase.
Oricum, de acum in colo o sa fac ce vreau si cum vreau. Nu o sa ma mai intereseze de cei din jurul meu in sensul ca o sa devin mai indiferenta. Pentru ca am observat ca daca esti bun cu lumea de ia drept de prost. Si sincer m-am cam saturat de situatia asta.

Life sucks but you can not stop loving her!

Moments

Dangerous Games

Category: Fantasy
Keywords: Dangerous Games

In Melbourne’s urban underworld, there’s a nightclub for every fantasy and desire. But for Riley Jenson, one such club has become an obsession. Riley, a rare hybrid of vampire and werewolf, hasn’t come in pursuit of pleasure but of an unknown killer who’s been using the steamy nightspot as his hunting grounds.

Leave it to Riley to find the only ticket into the heavily guarded club: Jin, a deliciously hot-bodied bartender who might just provide the key to unmasking a killer unlike any other in the Directorate’s experience. Taunted by a former colleague turned rogue, distracted by an ex-lover’s attentions, Riley follows Jin into a realm of pleasure she could never have imagined. And as danger and passion ignite, a shocking mystery begins to unravel—one where Riley herself becomes the ultimate object of desire....

Scapare

Vreau sa plec departe de tot. Nu stiu unde. Undeva. Oriunde. Nu mai suport atatea cacaturi in jurul meu si cred ca singurul loc in care nu ma vor urmarii toate prostiile si idoteniile cred ca vor fi in mormant , iar in momentul asta de fata chiar imi doresc sa ajung acolo cat mai repede pentru ca m-am saturat.
Ce scriu acum nu o scriu ca sa vi se faca mila de mine. Nu am nevoie de mila nimanui. Doar ca prin scris ma descarc cel mai bine si scap de necesitatea de a sparge ceva sau sa ma arunc in fata unei masini sau alte cacaturi care imi zboara in momentul asta din cap.
Scrisul si muzica sunt singurele lucruri care ma calmeaza mereu. Singurele lucruri care ma scot din starea de leguma, de moarta. Viata mea e una de tot cacatul. Stiu ca toata lumea are probleme si asa mai departe si poate sunt mai mari ca ale mele, dar , nu stiu. In momentul asta nu mai stiu nimic. Nu mai stiu ce sa fac, ce sa gandesc, cum sa rezolv lucrurile care se invart in jurul meu.
Nu stiu cat mai pot rezista pana ajung la spitalul de nebuni. Toata lumea imi zice ca eu nu gandesc in legatura cu probleme astea care se ivesc una dupa alta in viata mea. Ca nu stiu ce fac. Ca nu sunt in stare sa fac nimic. Doar pentru ca nu vreau sa le fac nu inseamna ca nu pot. Dar am fost un copil. E normal sa nu ma preocupe asa de mult ziua de maine. Cu toate ca sunt constienta de lucrurile alea. Am vrut sa ma distrez si eu cat sunt inca tanara. E normal.
Eu mereu sunt de vina in toate. Eu trebuie sa inghit de la toata lumea si sa nu comentez. Nu pot. Nu sunt asa. Cand stiu ca am dreptate nu tac. Nu pot sa spun o vorba buna dupa ce mi se spun mii de vorbe idioate si prostesti. Dar ca de obicei eu nu am voie sa ma bag ca nu am nici o treaba in chestia asta, dar pana acum mi-au scos ochii.
Tot ce vreau este sa fiu linistita. Vreau sa fiu ca orice fata de varsta mea. Cu o familie normala. Nu zic sa nu avem probleme, dar nici chiar toate de pe lumea asta sa ni se sparga in capul nostru.
M-am saturat. Pur si simplu m-am saturat.

Un gand pentru ipocritie#1

Cateva lucruri adresate unei persoane care nu vreau sa ii mai dau nume, ca si asa are destule porecle, dar cine stie si citeste aici cunoaste.

Nu imi vine sa cred cat de plina de sine esti desii observi cum toti din jurul tau te ocolesc sau te iau la misto pe fata. Cu toate ca tu zici ca e in gluma, eh uite ca te anunt ca nu e. Cum poti sa spui ca nu ti-ai invitat prietenii la o seara karaoke[ unde stii ca veneau mereu, chiar daca acum locatia s-a schimbat si e mai mare localul si mai populat] din motiv ca tu ai crezut ca nu isi pot permite. Si pe urma mai ai tupeul prostesc sa te lauzi cum ca gagicatu a vorbit cu chelnerul spunandu-i ca sunteti prieteni cu Dj-ul si ca nu ati mai platit consumatia. Inseama ca nici voi nu vati putut permite sa platiti consumatia facuta si ati bagat scuza asta, ca altceva nu vad ce poate fi, ca sa scapati de nota de plata fiind totul din partea casei.

Chiar nu pot sa cred cat de ipocrita si cinica poti fi. Si mai ai pretentia ca acei prieteni care practic i-ai facut pe fata sarantoci, sa te sune sa iesi afara sau sa iasa atunci cand ai nevoie sa fumezi o tigare. Tu crezi ca sunt slugile tale? Lasa-ma sa te anunt ca lucrurile s-au schimbat si mai toti si-au dat seama de ce fel de persoana esti. Una parsiva si foarte periculoasa care nu stie sa se comporte cu cei din jur. O inganfata si jumatate, care se crede buricul pamantului cand de fapt e un gandac pe acest pamant.

Doar pentru ca gagicatu are bani asta nu inseamna ca noi suntem mai inferiori decat tine. Ai uitat cand nu aveai bani nici de o sticla de suc, de o guma [pacat ca nu prea mai se vand alea la bucata, dar nici de alea nu aveai bani], sau de o tigare si veneai la mine si imi terminai pachetul? Iar eu, ca o prietena tampita care nu te cunostea si nu vroia sa creada ceea ce lumea din jur ii spunea iti dadeam. Ajungand astfel sa ma cert cu mama din cauza ca imi consumai tigarile si nu mai aveam bani. Atunc ieram buna, dar cand nu mai aveai nevoie de mine imi dadeai un sut in cur si pe aici iti era drumul. Frumoasa prietena ai fost.

Ma bucur ca intr-un tarziu [iar de lucrul asta imi pare rau ca a durat prea mult pana m-am desteptat] am putut sa vad cum esti tu cu adevarat. Tu esti doar pe interes. Nimic mai mult. Si plus de asta, ca sa fie setul complet, esti si parsiva. Cea mai parsiva, din punctul meu de vedere. Mai ales dupa cate am auzit in ultima vreme.

Te consideram prietena mea cea mai buna. Credeam ca dupa 8 ani de zile in care am fost atat de apropiate esti altfel, dar m-am inselat. Si desi vedeam pe parcursul anilor cum gasga in care eram se destrama si cauza erai tu, eu nu am vrut sa cred. Pana nu am patit-o pe pielea mea si am auzit vorbele care le-ai spus despre mine.

Te bucuri ca am plecat? Si eu ma bucur pentru tine. Pentru ca si cu mine plecata nu o sa fie altfel acasa. Nu mai sunt eu sa strang pe toata lumea afara. Nu mai sunt eu sa iti dea tigari cand nu mai ai. Nu mai sunt eu sa vi la mine acasa sa te plangi din cauza ceruturilor cu ai tai. Mai ales cu taicatu, care am auzit ca abia astepta sa plec. Ce ioi fi facut habar nam. Nu mai sunt eu sa ies cu tine la orice ora aveai nevoie de cineva cu care sa vorbesti. Nu mai sunt eu catelul tau de companie. Pentru ca asta ajunsesem pentru tine, desi nu vroiam sa cred. Nu am crezut pana cand intr-una din zile te-am sunat ca aveam o problema si atunci eu aveam nevoie de tine si nu ti-a pasat. Erai vezi doamne plecata cu gagicatu la o cofetarie sau mai stiu eu unde. Atunci am trecut cu vederea. Dar culmea a fost ca nu s-a intamplat numai odata. Ci de mai multe ori. Pana cand m-am saturat eu si atunci am schimbat foaia. Inca mai eram ca inainte, dar ai vazut ca m-am schimbat si ai vrut sa schimbi un pic tactica de abordare ca sa nu iti pierzi finantatorul de tigari,cred, atunci cand nu era gagicatu. Si multe alte chestii care ar umple pagini intregi despre faptul cate am facut in prietenia noastra si nu am primit nimic la schimb din partea ta.

Ah, ba da. Am primit ceva din partea ta. Urari de fericire despre faptul ca te bucuri ca ai scapat de mine. Te bucurai ca am plecat de parca cine stie ce amenintare eram pentru tine. Asa de importanta credeai ca sunt? Inseamna ca erai si inca esti dusa rau cu pluta. Iti marturisesc ceva. Nu eram importanta, dar stiam sa ma comport cu lumea si plus de asta eram egala cu toata lumea. Si uite asa as putea continua la nesfarsit sa spun despre toate cele intamplate in trecut pana maine dimineata sau chiar mai mult. Dar deja e prea mult. Pentru inceput eu cred ca e destul. Pe urma ti se urca la cap atata atentie.

Si pe final am sa iti marturisesc ceva. La intoarcere vom schimba foaia. M-am schimbat si vei simtii asta pe pielea ta. De fapt, deja o simti si cand sunt asa la distanta pentru ca nu sunt singura care s-a saturat.

Salutari de peste Rin.