"M: la ce te gandeai?
S: la nimic important
M: ....
S: e una din deciziile alea la care te gandesti daca sa o faci sau nu....vrei sa o faci stii ca poate va fi bine dar stii in acelasi timp ca o sa regreti in draci"
Ce ar trebui sa inteleg din asta? Ar trebui sa inteleg ceva sau nu facea referire la mine.
Nu ma cred atat de importanta incat sa cred ca se gandeam la chestii ce aveau legatura cu mine, dar dupa zilele astea gandul la astfel de idei ma indreapta cu pasi repezi.
O decizie care ar trebui luata stiind ca poate va fi bine, dar poate si rau. Indecizia il omoara pe el si faptul ca se gandeste prea mult si prost.
E adevarat ca uneori gandirea profunda este necesara, dar cateodata e folosita degeaba.
Chiar mi-as dorii sa stiu ce gandeste si ce se intampla in mintea lui in aceste momente, dar din pacate nu se poate. Viata bate filmul, dar anumite actiuni din filme nu se pot adeverii si in realitate. Din pacate.
Nu stiu cat voi mai putea continua cu aceasta prietenie. Cu toate ca nu vreau sa o pierd, dar e dureroasa in acelasi timp. Nu sunt masochista, pur si simplu nu vreau sa il pierd, dar in unele momente am o stare in care as renunta la tot si nu mi-ar mai pasa atat de mult. Dar imi doresc macar un prieten sa am apropiat din un grup.
Prieteni adevarati mai greu gasesti. Pe restul ii gasesti si la colt de strada sau la scara blocului (varianta aplicabila pentru mine) desii nu e cazul ca sunt numai drogati sau mai stiu eu ce.
Si eu ma gandesc la situatia in care ne aflam. Cateodata ma gandesc ca e o situatie de tot cacatul pentru ca nu intelege nimeni nimic, nici macar noi care suntem implicati.
Imi vine sa plang, dar stiu ca lacrimile nu vor rezolva nimic si atunci sufar in tacere.
Mi-as dorii sa se clasifice totul si sa fie cat se poate de normala relatia pe care o avem. Sa nu se mai ascundem de toata lumea de parca am fi facut ceva, pentru ca nu am facut nimic rau.
Suntem pur si simplu doi prieteni care intr-un final s-au indragostit.
Nu ma cred atat de importanta incat sa cred ca se gandeam la chestii ce aveau legatura cu mine, dar dupa zilele astea gandul la astfel de idei ma indreapta cu pasi repezi.
O decizie care ar trebui luata stiind ca poate va fi bine, dar poate si rau. Indecizia il omoara pe el si faptul ca se gandeste prea mult si prost.
E adevarat ca uneori gandirea profunda este necesara, dar cateodata e folosita degeaba.
Chiar mi-as dorii sa stiu ce gandeste si ce se intampla in mintea lui in aceste momente, dar din pacate nu se poate. Viata bate filmul, dar anumite actiuni din filme nu se pot adeverii si in realitate. Din pacate.
Nu stiu cat voi mai putea continua cu aceasta prietenie. Cu toate ca nu vreau sa o pierd, dar e dureroasa in acelasi timp. Nu sunt masochista, pur si simplu nu vreau sa il pierd, dar in unele momente am o stare in care as renunta la tot si nu mi-ar mai pasa atat de mult. Dar imi doresc macar un prieten sa am apropiat din un grup.
Prieteni adevarati mai greu gasesti. Pe restul ii gasesti si la colt de strada sau la scara blocului (varianta aplicabila pentru mine) desii nu e cazul ca sunt numai drogati sau mai stiu eu ce.
Si eu ma gandesc la situatia in care ne aflam. Cateodata ma gandesc ca e o situatie de tot cacatul pentru ca nu intelege nimeni nimic, nici macar noi care suntem implicati.
Imi vine sa plang, dar stiu ca lacrimile nu vor rezolva nimic si atunci sufar in tacere.
Mi-as dorii sa se clasifice totul si sa fie cat se poate de normala relatia pe care o avem. Sa nu se mai ascundem de toata lumea de parca am fi facut ceva, pentru ca nu am facut nimic rau.
Suntem pur si simplu doi prieteni care intr-un final s-au indragostit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu