miercuri, 2 noiembrie 2011

Arounds


Praf de stele si sclipiri argintii in infinutul Padurii imi dezmiarda privirea incetosata.
Ma ridic si privesc cenusiul cerului ce lasa noaptea sa inveleasca suprafata.
Sunt doar o faptura firava ce sta in bataia vantului lasandu-se purtata de el incolo si incoace nestiind destinatia si scopul final.
Ce este in jurul meu nu vad. Tot ce pot vedea este praful ridicat in slavi ce este presarat ca un covor.
Ma ridic, ochii ma dor si imi lacrimeaza. Suferinta nu imi da pace facandu-ma sa disper.
Totul in jurul meu este rece si sacatuit de viata. Nu mai pot vedea nimic bun.
Vad frunze ce se leagana pe canturi de mierle ce incanta seara cu vocea lor mirifica.
Cad in neant lovindu-ma de obstacole. Cineva imi da ajutor. Il accept din cauza disperarii observand ca fusese acolo mereu.
Partea ciudata in tot este ca ceea ce este bun si langa noi nu vedem decat cand e prea tarziu. In schimb vedem ceea ce nu e pentru noi sau ce nu puteam avea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu