Happy Birthday to me!

In sfarsit a venit si ziua aceasta ..... Si uite cum se mai duce un an din viata mea pe care il las in urma la fel ca si pe ceilalti ......
Nimic nou, nimic despre care sa povestesc.... Poate doar persoanele nou intalnite pe parcursul timpului si care mi-au devenit mai apropiati ca familia mea propie.....
Dar trecand peste lucrurile neplacute o sa vreau sa ma bucur de cei 22 de ani pe care i-am implinit in aceasta zi de marti a lunii septembrie .... Si ce mi se pare si mai tare , este ca exact intr-o zi de marti m-am nascut la ora 6 dupa amiaza.
Cred ca e prima data, din cate imi aduc aminte , cand se nimereste asa ziua mea .....
O sa vreau sa ma simt bine atat la munca, ca sunt de zi la munca si urasc asta dar nu am ce sa fac, cat si afara.
Sper din tot sufletul ca sa nu ma supere nimic si nimeni maine de ziua mea .....
Pacat ca nu pot da timpul inapoi ca unele lucruri sa revina la normal sau sa revina la cum erau inainte in timp.
Dar asta e, o sa ma multumesc cu ceea ce primesc.

Toamna la munca

Ce repede s-a scurs vara.
Parca a trecut printre degete.
Abia daca m-am putut bucura de caldura ei. Doar m-am plans de razele calde care inabuseau asfaltul si buncarul in care lucram si inca mai lucrez.
Acum a venit toamna cu frigul ei. Colorarea frunzelor si vantul care le smulge de pe ramurile usor inghetate ale copacilor.
Nu ma gandesc ce va fi pe viitor desii daca incep sa analizez ce va urma ma sperii.
Urmeaza licenta si nu stiu cum ma voi descurca. Nu am nici cea mai vaga idee despre ce o sa scriu sau daca o sa apuc sa scriu ceva cu programul de la munca care ma da peste cap.
Inca sunt vacanta asa ca momentan e ok.
Ziua mea s-a amanat. Zilele care le-am vrut eu sa le am libere sau altfel spus, care le aveam libere s-au transformat in alte zile de munca. Mersul la concerte e frumos, dar e in acelasi timp obositor. E bine ca la salariu o sa am ceva banuti in plus, dar oboseala nu am cum sa o mai dreg.
E ora 10 dimineata , iar eu la 1 ar trebui sa ma trezesc. Hai sa zic un 1 jumate cu indulgenta. Pentru ca la 2 jumate sa fiu la unirii sa ma vad cu o colega, ca la 3 sa fim la Constitutiei pregatite pentru eveniment care va tine pana la ora 10 seara mai mult ca sigur.
Si maine o iau de la capat dupa care luni, programul meu normal de munca..... Doua de zi, doua de noapte si doua libere pe care am dorit din suflet sa le primesc, dar se pare ca soarta nu e de partea mea. Se pare ca si pe 28-29 o sa fiu la eveniment dupa care iar programul meu normal.
Concluzie ..... o sa imi dau ficatul peste cap si o sa lesen probabil odata si odata. Cat poate rezista organismul meu.
Dar daca rezist saptamanile astea inseamna ca sunt tare.
Cam atat am avut de zis, oarecum. O sa incerc sa dorm si eu macar 2-3 ore pana plec incolo. Chiar daca nu ma odihnesc , macar e putina relaxare ....

Boring

M-am plictisit. Sunt la munca si nu am ce sa fac...
Nici macar jocurile nu ma mai incanta. Absolut nimic. Parca am ajuns la saturatie si cu facebook-ul si cu tot.
Abia astept sa ies di buncarul asta si sa stiu ca sunt libera pana maine seara. E o oarecare alinare. Dorm mai mult sau nu, dar stau la aer cu amicii ca prieteni nu le mai pot spune sau altfel spus cunostinte. Si-au mai adus si ei aminte de mine.
In fine, nu asta era important.
In orice caz.
E o evolutie ca am ajuns sa ma descurc singura. In sensul la munca si bla bla bla.
Se intampla chestii haioase, dar si chestii de care te doare capul de cate prostime poate zace intr-un om sau cat de plini de sine sunt unii si ce zmardoi sunt ei.
Se pare ca nu puteam alege o lume mai ciudata ca asta, dar are si ea partile ei frumoase ca orice lucru de altfel. Chiar daca ma simt a fi un intrus printre ei, asta e partea a doua.
Trecand peste astea, restul e cam monoton. Nimic nou, nu ceva extrem. Ci lucruri simple care am inceput sa le adaug la activitatea mea de zi cu zi.
Se pare ca e adevarat cand se spune ca odata incepand munca devii un robot pentru ca efectiv nu stii altceva decat munca-acasa-dormit-trezit-munca si tot asa. Cam asta e ciclul de evolutie al zilei. Noroc ca mai strang din dinti, lasand oboseala la o parte si incerc sa mai petrec si eu.
Se apropie ziua mea si sunt happy [bat din palme]. Nu stiu de ce ma bucur cand mai mult ca sigur va fi un mare dezastru , dar eu sunt happy. Cu toate ca e abia 1 septembrie si parca mai e o groaza pana vine ziua mea eu tot bucuroasa sunt.
In rest toate bune si frumoase ignorand nou telenovela pe care am descoperit-o si o pot viziona life care se intituleaza "Fratele vitreg din partea lu' tata". E o super telenovela care m-a captat atat de mult incat nu ma lasa inima sa o ratez.
Cam atat cu ironia si cu plictiseala. Sincer, nici nu stiu de ce am scris postul asta. Mai mult ca sigur de plictiseala si poate incercand sa ignor durerea de cap care acum s-a intors ca mi-am adus aminte de ea.