Si poate asta nu e un post pe care as fi vrut sa il pun, dar pur si simplu nu ma pot abtine din fericirea asta prosteasca pe care o simt.
Parca as fi un copil mic ce primeste cadoul preferat de craciun si e in al noua-lea cer. Asa ma simt acum si imi dau seama ca de la un lucru banal.
Simt ca mai am un pic si imi iau zborul. Am uitat si de stresul sesiunii si de tot ceea ce ma deranja in jur sau imi era frica ca o sa imi faca probleme.
Nu ma mai intereseaza nimic din jur ci doar de mine si bucuria asta care nu o pot explica in cuvinte.
Imi vine sa cant (si mersi Rin Rin de melodia pe care am descoperit-o la tine pe blog, e super).
Poate fi o noua dezamagire, dar sincer nu imi pasa. Imi pasa doar de bucuria care mi-o ofera la inceput si nu as mai vrea sa ma gandesc in viitor ce va fi. Am facut de prea multe ori asta si am uitat sa ma mai bucur de prezent. Si sincer am obosit.
Lucrul asta va fi o schimbare in viata mea.
Seara trecuta mi-a aratat o alta EU care sunt si de care nu stiam. Si chiar imi place de acea EU. Fara regrete, sigura pe ea, indrazneata si plina de viata cum nu a mai fost pana acum. Uitasem de aceasta latura a mea si de puterea mea proprie. Dar aseara m-a facut sa ma schimb. Poate intr-un om mai bun, poate intr-unul mai rau. Asta nu stiu si nici nu imi pasa. Tot ce stiu este ca m-a schimbat complet si ma bucur de acest lucru. Daca nu as fi profitat de ocazia de aseara sa ma distrez poate as fi regretat. De fapt, nu poate, ci sigur as fi regretat. Pentru ca nu m-as fi regasit pe mine. Pe acel EU care credeam ca e pierdut de mult in umbra anilor trecuti.
Astazi ma bucur, sunt fericita, radiez cu zambetul pe buze si imi place acest lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu