joi, 29 iulie 2010

Tell me something I don't know



Stiu ca totul in jurul meu este o mare prefacatorie dar am continuat sa merg mai departe chiar daca uneori am crezut ca voi reusi. Toata lumea imi spunea si continua sa imi spuna ce sa fac si ce sa nu fac. Ei decid pentru mine totul. Intreaga mea viata este o carte plina de lucruri pe care nu eu le-am aranjat sa se intample. Eu sunt o papusa, dar m-am saturat. Un singur lucru nu imi pot comanda si anume inima si visurile care uneori sunt foarte ciudate si parca ar fi rupte din filme SF. 

Mereu ii aud ca nu vei ajunge nicaieri daca nu faci ceva in viata, dar sunt inca un copil. Chiar daca am 20 de ani maine poimaine asta nu inseamna ca trebuie sa ma comport ca un adult. Nici ca un copil sa fiu tratata nu imi place. Sunt o adolescenta cu mii si mii de idei trasnite si pe care imi doresc si vreau sa le implinesc, ma rog o parte din ele. 

Viata e o mare, plina de surprize placute si neplacute. E alegerea mea, a ta, a fiecaruia dintre noi pe ce carari vrem sa o apucam. Aceeasi placa mereu si mereu ne plictiseste. Ar trebui sa fim lasati in pace cu gandurile noastre si sa ne manifestam in limita bunului simt.

Ceva ce nu stiam era ca mereu vom fi ca niste marionete ce se vor lua dupa anumite reguli. Niciodata nu va fi altfel, dar asta e. Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul. 


Un comentariu:

  1. Si pe mine ma enerveaza ,cand ii spun mamei unele chestii ,iar ea ma ia peste picior :-< .
    Pacat ca nu toata lumea realizeaza,ca fiecare om are un drum pe care trebuie sa-l parcurga cum vrea el :| .

    RăspundețiȘtergere