Prietenie Pierduta

De ce am ales acest titlu o sa va intrebati, dar este foarte simplu.

Ce este prietenie? Cu ce se manaca ea? Niste intrebari banale sa spunem asa. Sa incercam sa definim acest termen care ne da multe batai de cap.

In primul rand prietenia este o relatie ce se leaga intre doua sau mai multe persoane si care dureaza ani de zile. Prietenia nu este pe interes. Este sincera si pura la fel ca sufletul unui copil.

Preteni iti sunt cei care te asculta si care iti dau sfaturi in asa fel incat sa intelegi unde ai gresit si ce ai de facut. Un necaz nu vine niciodata singur de aceea prietenii iti sunt mereu aproape sa te sprijine.

Din experienta am invatat si inca invat pentru ca eu cred ca oamenii se pot schimba [stiu, stupid, dar asa sunt eu]. Prietenia din copilarie pe care am dus-o timp de 8 ani de zile se pare ca s-a dus pe apa sambetei odata cu trecerea anilor. Mai exact cu venirea varstei de 18 ani pentru unii. 

Inainte eram o gasca destul de mare , dar de curand s-a despartit pe motiv ca cineva nu mai suporta pe cineva si acum eu si inca un baiat suntem pusi sa alegem cu cine sa stam. Nu putem face asta pentru ca suntem prieteni cu toata lumea. Doar ca cei care ne-au pus sa alegem poate nu ne-au zis direct dar asta s-a inteles din comportamentul lor, nu mai mi se par prieteni. Un prieten nu iti poate cere asa ceva. Plus de asta un prieten nu ti-ar spune la telefon ca te va suna cand o sa iasa afara nu o mai face. Iar chestia asta se repeta la sfarsit.

Prietenia din copilarie s-a ars. E scrum. N-a mai ramas nimic din ea , doar simple amintir. Niciodata nu o sa mai fie ca in tineretea noastra, dar macar sa incercam sa aducem acea esenta si in prezent. Nu ai cu cine sa te intelegi. Toti acum au alte prioritati : iubita/u, masinile/motoarele sau distractie la maxim prin cluburi. Si eu sunt fana a cluburilor, plus ca e si varsta care acum poti intra oriunde fara sa te opreasca, dar asta nu inseamna ca trebuie sa uiti de lume.

Eu inca incerc sa trag de par cum ar venii de aceasta prietenie dar vad incet incet cum se destrama iar eu nu o mai pot tine.

Din cauza asta am cam renuntat sa ma mai zbat, desii imi pare rau, dar am cautat prietenie in alta parte. Si culmea cele la distanta [gen din alt cartier sau din alt oras] sunt mult mai stranse decat cele din zona unde stai. Poate ca, chestia asta difera de la persoana la persoana, dar in cazul meu alea la distanta sunt mai faine.

Odata ce esti folosit intr-o prietenie se termina totul. Daca esti bun cu toata lumea esti luat de prost. Daca nu esti bun cu toata lumea esti luat de nesuferit. Oricum ai dao tot nu e bine. Asa ca durerea de cap mai bine o lasi deoparte si treci mai departe la noi prietenii pe care incerci sa le faci sa fie de durata. Cu cat ai mai multi prieteni cu atat e mai bine. Pentru ca daca unul te tradeaza stii ca ai cu cine sa vorbesti ca sa iti ridice moralul. 

Tell me something I don't know

Stiu ca totul in jurul meu este o mare prefacatorie dar am continuat sa merg mai departe chiar daca uneori am crezut ca voi reusi. Toata lumea imi spunea si continua sa imi spuna ce sa fac si ce sa nu fac. Ei decid pentru mine totul. Intreaga mea viata este o carte plina de lucruri pe care nu eu le-am aranjat sa se intample. Eu sunt o papusa, dar m-am saturat. Un singur lucru nu imi pot comanda si anume inima si visurile care uneori sunt foarte ciudate si parca ar fi rupte din filme SF. 

Mereu ii aud ca nu vei ajunge nicaieri daca nu faci ceva in viata, dar sunt inca un copil. Chiar daca am 20 de ani maine poimaine asta nu inseamna ca trebuie sa ma comport ca un adult. Nici ca un copil sa fiu tratata nu imi place. Sunt o adolescenta cu mii si mii de idei trasnite si pe care imi doresc si vreau sa le implinesc, ma rog o parte din ele. 

Viata e o mare, plina de surprize placute si neplacute. E alegerea mea, a ta, a fiecaruia dintre noi pe ce carari vrem sa o apucam. Aceeasi placa mereu si mereu ne plictiseste. Ar trebui sa fim lasati in pace cu gandurile noastre si sa ne manifestam in limita bunului simt.

Ceva ce nu stiam era ca mereu vom fi ca niste marionete ce se vor lua dupa anumite reguli. Niciodata nu va fi altfel, dar asta e. Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul. 

Ganduri Amestecate

Urasc cand totul se rezuma la alegeri. Alegeri pentru viata ta de care nu esti sigur. Mii si mii de ganduri inca ne mai cutreiera mintea si nu ne putem gandii inca la un viitor precum fac adultii. Inca suntem copii si vrem sa ne continuam viata. Sa ne distram, sa radem, sa glumic, sa ne indragostim. Sa traim o poveste de dragoste ca in filme. Imposibila sau perfecta. Cine nu isi doreste asta. Sau cine nu a trait deja o astfel de poveste. 

Eu una nu am avut norocul asta. Povestea mea e una imposibila si cred ca imposibila va ramane. Nu stiu ceilalti cum au reusit sa treaca peste toate si sa o adevereasca, dar mie imi e prea greu sa mai continui acest labirint plin de tristeti. Chestia e ca ea intervine si in prezent. Am incercat sa o las in urma dar mereu ma gaseste dandu-mi viata peste cap. 

Ma gandesc ca poate si cand o sa fiu la casa mea, si atunci o sa patesc la fel. Intre ciocan si nicovala. Prima dragoste multa lume a trait-o atunci sau mai tarziu, dar eu nu. A mea nu a fost pentru mine. A mea m-a ranit profund dar continua sa fie in inima mea nelasandu-ma sa imi vad de viata. Ma bantuie peste tot si nu stiu ce sa fac. Am incercat sa o uit. A mers o perioada dar apoi a revenit din nou. Nu cred ca se va termina vreodata aceasta poveste. 

Poate va avea si povestea asta un final fericit ca toata lumea pentru ca dureaza de prea mult timp. Sau poate i-a luat alta locul. Nici eu nu mai stiu. Alegerea de a fi fericit sau nu mereu trebuie sa ne revina noua.